dacă pun semnul egal între între mine
și dumnezeul în care cred
se vor găsi unii să spună ca fosta mea șefă:
brînză bună-n burduf de cîine
alții vor da din cap ca un paroh îngrijorat
de soarta comunității:
încă unul care n-a ajuns mai sus decît tat-su*
pe care l-a găsit la psihiatrie
purtînd pe umeri păcatele lumii

dacă pun semnul egal între mine
și dumnezeul în care cred
vor căsca gura toți ca la un alai țigănesc
și vor zice
bine bine pe mire toți îl cunoaștem
dar oare cît a plătit pentru mireasă

în fond ne leagă aceeași singurătate strălucitoare
ca faianța din baie pe care o freci compulsiv
în speranța că vei avea musafiri
dar ei nu vin
atunci te piși cu toată ciuda și spui ca pacino
dacă vreți ajutorul meu mă găsiți în același loc
în care nu aveați nevoie de mine

aceeași scară de bloc în care știi că e sărbătoare
cînd la vecini miroase a pește
sau își deschid interfonul să vină colindătorii
poștașul
cei ce citesc apometre
băieții de la rossal să-ți ridice gratis frigiderul stricat
orice
doar să arate că nu au casa goală

aceleași apucături idioate
care te fac să întrebi pe unul sau altul cum o mai duce
îți dai seama că-i prea tîrziu
că toți s-au dus înspre casele lor
dedesubt ori deasupra
ca atunci cînd rămîi înspre ziuă fără țigări
te-ncălzești cu gîndul că nimeni nu ține minte
și ieși în oraș
după chiștoace

*

în fond ne leagă aceeași iubire față de oameni
deși știu că judec cu dublă măsură:
cînd nimeni nu crede în noi el poa să spună
că-i de vină karma kismetul sau alte asemenea
dacă mă plîng
înseamnă că-i liber arbitru







*Am optat pentru forma vorbita, nu literară.