nu am ales ci mi s-a dat și tot ce mi s-a dat am luat și am păstrat
cele trei când m-au văzut, ursitoare cântătoare
lumina au despletit și-au luat culorile
ce-mi descântau zorile
și-au lăsat tonuri cernite
pentru zile rătăcite
și m-au alungat în lume
exilat în trup și-n nume
să mă caut, să mă aflu

și au intrat Doamne cu bocancii plini de noroi
strivindu-mi sufletul și degetele
fără să țină cont
că-n seara asta Moșul se uită la ușă
ca să-și lase darurile

cine-i plin de necurățenie
să-și ascundă sufletul și privirea
ca să nu pângărească zborul îngerilor
și sămânța zăpezilor ce stau să vină
viforând deșertăciunile

carnea putrezește pe oase
oasele se desprind din zidirea sufletului
ducând cu ele necuprinsul lacrimilor
ninge-mă Doamne cu uitare
ca să pot încolți odată cu soarele

dar până atunci... să mă ștergi de pe listă Doamne