Editat și ieșit de sub tipar la editura StudIS, din Iași, în toamna anului 2015, cartea „Călanul în imagini. Vol. I. Clădiri și monumente istorice”, lucrare cu caracter academic, format A4, pagini: 70, legatorie de artă (coperta cartonată, legătorie de lux), urmează să apară într-o nouă ediție, revăzută și adăugită, ca urmare a cercetărilor extinse asupra monumentelor descrise și adăugirea de noi elemente de conținut și biografie. Păstrând rigorile lucrărilor cu caracter științific.

Prof. univ. dr Nicolae Edroiu, directorul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, membru corespondent al Academiei Române, în prefața volumului „Călanul în imagini. Vol. I. Clădiri și monumente istorice”, ediția a II-a, revăzută și adăugiă:

„Cercetarea trecutului istoric al diferitelor regiuni, microzone și localități ale țării s-a constituit încă mai demult într-o direcție de investigație științifică în Istoriografia română. O bibliografie a istoriei locale poate fi pusă astăzi la dispoziția cercetătorilor, a celor interesați în asemenea problematică, prin cumularea titlurilor respective din Bibliografia Istorică a României, ea fiind una deosebit de complexă și de bogată, Mai bine de un secol de preocupări în această direcție au devenit benefice în plan istoriografic, fiind astfel salvată de la dispariție o relativ bogată informație istorică și cultural-artistică, fără de care astăzi am cunoaște cu mult mai puțin din trecutul îndepărtat sau mai apropiat al așezărilor umane din spațiul românesc.
Marele istoric Nicolae Iorga, cercetător profund și al istoriei locale, spunea undeva că fiecare loc are o istorie a lui, numai că trebuie să apleci bine urechea și să o asculți, și că trebuie și mai mare efort pentru a o înțelege.
În această „acțiune istoriografică recuperatorie” au putut fi antrenați istorici locali, învățători și profesorii de istorie din școlile primare, secundare și liceale ale satelor și orașelor, care aveau o pregătire de specialitate ca urmare a studiilor superioare efectuate, dar și autodidacți, pasionați căutători ai urmelor materiale și spirituale din trecut.
Lor le datorăm dezvoltarea mișcării istoriografice locale, precum și acele muzee sătești, găzduite uneori în propriile lor locuințe, puse cu generozitate în serviciul interesului comun, unde au așezat urmele istorice identificate în teritoriu, precum și obiecte etnografice privitoare la ocupațiile și portul locuitorilor, strânse cu mult sacrificiu de acești pasionați, și pe care le păstrau cu sfințenie. Cine nu cunoaște străduințele lui Toader din Arbore, sau ale învățătorului Pamfil Albu din Sălciua Apusenilor, de pe urma cărora au rezultat colecții muzeale care se cer păstrate chiar și în împrejurările actuale.
Prin instrumentarul tehnic de astăzi putem păstra și difuza imaginea acestor urme materiale din trecut și pune la dispoziția cercetării științifice, operativ, asemenea informații istorice. Publicarea de albume cuprinzând reproduceri fotografice ale acestora constituie, pe mai departe, o direcție semnificativă a investigației trecutului istoric, a culturii scrise culte și populare românești în genere.
Avem în față primul volum dintr-o lucrare elaborată pe o asemenea problematică și direcție de cercetare, anume Călanul în imagini. Volumul I. Clădiri și monumente istorice, datorată lui Daniel Lăcătuș (n. 1988), cu primele studii efectuate în Călanul natal și cu studii superioare la Universitatea din Sibiu. Legat sufletește de zona nativă a investigat patrimoniul istoric material și cultural local, folclorul din Călan și împrejurimi, publicând până acum mai multe volume de autor prin care s-a impus în rândul cercetătorilor de monumente și tradiții locale, aducând un serviciu constant și benefic Istoriografiei și Folcloristicii de la noi.
A reconstituit, totodată, biografiile oamenilor mai însemnați ridicați din Călan, acestea fiind astfel introduse în circuit științific mai larg cu intenția de a dezvălui că extracția locală e adeseori o limfă vitală pentru caracterele dedicate științei și artei.
Localitatea însăși are numeroase urme ale civilizațiilor dacică și romană (celebrele Băi Calde), medievale și moderne, apoi construcțiile siderurgice și de fabrici din ultimele două secole, devenite astăzi obiectiv al arheologiei industriale.
Din trecutul medieval se păstrează aici vechile biserici din Streisângiorgiu și din Strei, adevărate monumente ale istoriei evului mediu românesc, repere pentru românitatea intracarpatică. Regiunea Hunedoarei și a Hațegului sunt pline de astfel de ctitorii cneziale și voievodale românești, cu pictură și inscripții doveditoare ale culturii medievale românești mature și autentic racordate la creația creștină europeană. Sunt, totodată, și edificii aparținând epocilor modernă și contemporană, de asemenea repertorizate acum în lucrarea lui Daniel Lăcătuș.
Îi suntem recunoscători cercetătorului-autor al volumului de față, pentru atașamentul și fervoarea de care dă dovadă întru promovarea identității locale și zonale, rămânând în așteptarea elaboratelor următoare, prin care valorile cultural-istorice hunedorene și hațegane vor fi puse în lumina tiparului și aduse la cunoștința unui public mai larg.”

Ca o concluzie personală, susțin că este importantă de menționat activitatatea mai multor istorici români în cercetarea și documentarea localității și a monumentelor amintite în volum: Aron Densușianu, Silvestru Moldovan, Nicolae Iorga, Corneliu Diaconovici, Constantin C. Giurescu, Petru Broșteanu, Ștefan Meteș, Vasile Cândea, Adrian Andrei Rusu, Radu Popa, Ioan-Aurel Pop ș.a, personalități ale vieții culturale din secolele XIX, XX și XXI, cei mai mulți dintre ei membrii ai Academiei Române sau cercetători ai institutelor subordonate forului academic.