fiecare zi are gravat la căpătâi un nume și o dată
și dacă ai răbdare poți vedea că tot pământul e plin de urmele trecerii lor
dar cei mai mulți trec nepăsători călcând în picioare umbra unei temeri

somnul meu se rostogolește dintr-o infinitate în alta
legănându-mi gânguritul imberb
în speranța că pleoapa va astupa toate gropile realității

ziua în care voi deschide ochii va fi punctul zero
ce va marca viața asta despărțind apele
așa cum tăcerile se lasă despărțite de șirul cuvintelor

timpul se întinde lângă mine
caută-mă în cap ca să adorm șoptește
și lumea încremenește uitându-se la cel ce doarme