Schopenhauer traducea emoțiile ca fiind pretexte ale comportamentului sexual instinctiv. Schopenhauer a uitat, însă, groapa fără de final ce-i sufletul.

M-arunc în neștire, fără să ating pereții de emoții ticsiți de praf. M-arunc grăbit, asemeni căderii unui fruct putred dintr.un copac bătrân. M-arunc îndoliată de căutarea adâncimii în care pot atinge “esența suferinței universale”.

O esență transfigurată de trăirile sacrificate dezechilibrului trupesc.