Poezia este
sunetul ciobit de degetele tale
când îmi citești aerul în Braille
Falanga uitată pe dreapta hărții
împărțită egal între azi și ieri
Partea lumii crescută pe-o ureche
cu cercei grațioși din iarbă de piatră
Ochiul mic jumătate verde jumătate pătrat
prin care lacrima nu are voie să treacă
Visul înghesuit într-o priză stupidă
montată de un diletant în pereți afumați

Iluzia care plutește la marginea ploii
cu brațe multe de îndrăgostită
Scorpia care-mi decojește epiderma
până în măduva cuvintelor
și-mi întoarce sufletul spre os
Tâmpla mea pe gândul tău
Talpa despletită în rădăcini de cactus
adâncite într-un nisip veșnic mișcător
Fruntea sprijinită de cola light
cu zero calorii pe amintire
Nervul ulnar strivit de cotul stâng
pe o masă neagră din frunze de arțar

Maus-ul albastru cu baterie reîncărcată
Alienarea și plânsul vesel
al unui nebun legat de-un cearceaf
Papucul strada 85
Soarele căzut în tomberonul aglomerat
cu palma rece uitată afară
Întunericul din lumina alăturată
fardată în promisiunea galantă a unei zile
Golul și minciuna parfumată a unui Don Juan reîncarnat în virgulă
Fumul rotocol de iris
fixat bolnav pe naivitatea fără asigurare malpraxis
Buzunarul doldora cu monede basm-viață
în seara din litere care-ți spune ce vrei
Un site o pagină de Facebook un „Goagle”
consumate-n tăceri martini sau nes
într-o dependență ce uită de timpul
care trece în spatele draperiilor verzi

Poezia este cenușăreasa mea iar eu sclava ei
într-o malformație criptată genetic;
uneori libelula cu glezne subțiri
ce dansează rock tandră
pe fantoma din avion
sau pe carotidele lumii

Poezia este tot ceea ce am când nu am
scris pe piele
de Dumnezeu
efilat și cu cerneală simpatică

București - 5 Martie 2016