tot mai des cădea maica

cu capul pe masa acoperită cu mușama neagră

când mă vedea maica arunca toate monezile de 50 de

bani din mâna stângă, ele cădeau peste mine ca

mărgelele într-o zi de doliu

îndată adormea la loc însă din când în când

Dumnezeu o trezea cu un bobârnac în nas


n-aș scrie nimic despre asta dar la urma urmei

tot ce contează este compasiunea

în casa de pe strada rozelor nr. 14

cuvintele se amestecau cu muci și cu mii de lacrimi

cel mai adesea o găseam pe maica zăcând într-un câmp

de maci negri și atunci ea

nu era decât mâncare pentru păsările cerului.