suntem doi străini,
acei el și ea pentru care
noaptea începe la ore diferite
tot așa, primul pas odată ușa deschisă
fiecare proiectându-și propria realitate, propria scenă, propria devenire
nu ne chemăm pe nume
ar fi ca și cum am ceda și nu e loc pentru intimitate
punem între noi multe altele:
ora-decalaj,
pronume de depărtare,
camera goală, nesfârșit prelungindu-și vidul în prăpastia personală sau doar
o negație
sântem fizicienii perfecți, candidații la nobel în a dilata distanțe
în atmosfera rarefiată,
nervos, timpul nostru se înjumătățește pe ritm de heavy metal
monologul bizar ne ține legați,
sado-masochismul teribil într-o înverșunată alternare de roluri:
„care e cel mai tare?!”

și, totuși, accidental ne întâlnim când la aceeași masă împărțim felia de pepene roșu,
zăpada ascunsă din el,
dimineața ce-ar vrea să apară,
muzica aia dintr-o zi de vară când, pierduți printre ierburi, ascultam dov’è l’amore?!

atunci începea totul...

eu purtam ceva fantomatic alb-negru,
o inimă bandajată să nu se reverse
îmi uitam constant cheile când tu plecai
rămâneam undeva pe dinafară. risipită în niște țesuturi. nu ale mele.
vocea ta se auzea cu intermitență:
erai deja bolnav
(un fel de deficit energetic,
poate, o banală chestiune de alimentare)
frustrată, pasărea prevestea
chipul tău începea să se fărâmițeze. devenea un puzzle. mozaicul prăbușit în propria-i eterogenitate.
eu spuneam că e o apă tulbure,
eu credeam în metafore,
eu VOIAM să cred că nu e decât o iluzie optică,
festa jucată de plusgradele de afară


încerci să ieși din tine
simt asta după zgomotul oblonului,
după ceara crăpându-se să-ți elibereze vocea
îți ghicesc prima literă,
tu, prima silabă a numelui de altădată
(întâmplător, o afirmație)
nu știu dacă asta ne face mai buni, mai înțelepți, mai puțin nefericiți
și totuși...
pe dibuite înțelegem că
„pepenele ăsta” nu și-a schimbat complet identitatea,
nici harul de a declanșa memorii afective

și mâncăm

ne întrebăm:
cum se poate termina o viață cu happy-end?
unde este regizorul ăla care trebuia să taie secvența finală înainte de...?
de fapt, de unde trebuia să începem cu adevărat?