va veni o zi când nu te voi mai recunoaște
casa visată din cuvinte și cuie de plastic
se va prăbuși
te voi întreba care este culoarea portocalei
și de ce mă poartă literele pe umeri
tu vei înclina capul
vei fixa irisul
în golul din aerul verde
iar tălpile mele trezite
se vor aduna într-un punct

să nu țipi
de gândul acesta
va fi doar copilul platonic
din anotimpul pietrelor...

București
25 Iunie 2016