agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1216 .



sperietura ei
personale [ ]
text-jurnal

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [EADRIAN ]

2016-07-31  |     | 



Speriatura
Vale vale: m-am speriat de o umbră în o seară.
Vale vale: eu am rugăciunea inimii
vale vale: și multe alte exerciții de memorie.
Vale vale: eu nu băgăm în seamă o rugăciune ziceam că e așa acolo ceva neînsemnat.....dar când am văzut puterea lor asupra mea mi-am schimbat părerea.


Eu:
Da+cred+da apăsat=a crede 23.06.16
Voința albă sferică?+vânt+vreau(fără sens???)=vreau. 24.06.16
și “vreau” supt în mine pentru a se pune că vreau.
Iese din minele?? din fața ochilor minții, prin diviziune?? o pata-cerc maro în care să fac. Eram și în afara mea, a eului imaginii mentale. Totul s-a întâmplat datorită voinței mele. 24.06.16
Vorba ce zice influențează, da însemnătate.
În mine este și un detector de este/nu este.
Când ? apare vertical? în stânga, atunci nu vreau. 25.06.16
Tu zici are legătură și cu rezonanță. Tu zici apare în dreapta. Nal=anal 25.06.16
Conștiința vine peste gândul orizontal. În dreapta lui iese vorba. 26.06.16
Sunt “mâncare” în o oală.
Frica este mai mică decât rușinea.
Respingere. Dragoste. Mila. Dragoste.
Mărire. Văd omletă? Înțeleg că tot cam așa și Hristos s-ar fi văzut pâine și vin. 28.06.16
Dacă cred rezulta scenariul.
Pun iubire și nu este de rău.
m-am mărit și m-am perceput de necuprins = dreptunghi negru în întuneric?. 02.07.16
Obiect schimbat în râul+”a dori +celălalt”=celălalt
Vântul se duce unde gândul se duce.
Conștiința se duce în ochiul stâng. Ochiul se pune pe ușă. Dacă închid ușa se strivește ochiul ca senzație. Conștiința se dusese în ochi datorită voinței. 02.07.16
Când se aseamănă cu, nu moare mama.
Când mă lipesc de natura ce sunt(dreptunghiul-natura), îl dau încolo, îl înjur pe celălalt. 03.07.16
Celălalt este finit în mine, ce sunt un plan orizontal și este în afara mea în dreapta, în plan vertical, de necuprins?. Mă suprapun pe minele-plan-orizontal și înjurându-l pe celălalt, îl dau din mine pe celalalt-finit în celalalt-plan-vertical. 03.07.16
Când sunt în aer nu se pune de rău? 04.07.16

Don Miguel Ruiz: ”Noi, cei adevărați, suntem iubire pură, lumină pură”… ”Este adevărat. Eu sunt Dumnezeu. Dar și voi sunteți Dumnezeu. Suntem la fel, voi și cu mine. Suntem imagini ale luminii. Suntem una cu Dumnezeu”.
Neale Donald Walsh: “scopul Meu în ceea ce vă privește este că voi să vă cunoașteți pe voi înșivă că fiind Eu”...“ești creația Mea și produsul Meu, fiul Meu și fiica Mea, scopul Meu și... Eu Însumi.”
Cuvintele celor trei ierarhi: "noi în fata lui Dumnezeu, una suntem." 

M-am trezit și am înțeles că mă însoțesc cu, unde am al doilea ochi. 06.07.16
În sărutarea musulmanilor de sărbătoarea începerii scrierii coranului de Mahomed am văzut soarele înroșit cum își pune mâinile negre pe piept să se odihneaca. Soarele era dulce? Musulmanii ne-au împărțit baclavale și suc.
Când l-am gândit pe celalalat, s-a mărit spațiul?, s-a făcut o curbă n
Ies gânduri ca lava unui vulcan. 07.07.16
Am ieșit din iubire în neiubire. Iubirea era oval roz umplut cu rouă? 08?.07.16
Cei mustăcioși îmi par că spun despre ei că locuiesc în cer. Din cer este îmbrățișarea.
Poseidon a fost inițial zeul norilor, apoi al apei dulci (izvoare și fluvii), apoi al oceanelor spune Charles Ploix în Apă și visele a lui Gaston Bachelard.
Robde a arătat de altfel că atunci când Poseidon ia în stăpânire vastă mare, când nu mai este legat de un anume fluviu, el e deja un fel de concept divinizat. De altfel, o amintire a acestei mitologii primitive rămâne legată chiar de ocean. Prin Okeanos, spune Ploix, „trebuie să înțelegem nu marea, ci marele rezervor de apă dulce situat? la capătul lumii”. (pag.77, Apă și visele)
Dacă mă privesc cu încetinitorul sunt eu. 09.07.16
Greșim cu lucrul (=fapta), cu cuvântul, sau cu gândul. Sufăr pentru o faptă unde mi-a rămas în gând?
Canon de pocăință= ceaslov, doxologia.ro sau crestinortodox.
Răstălmăcesc: „Fugi, prietene, fugi în singurătatea ta", în fugi prietene în singurătatea gândului. Răstălmăcesc: „Fugi acolo sus. unde suflă un vânt aspru și puternic". (pag.80, Apă și visele), fugi acolo sus, în singurătatea gândului, unde șulfa un vânt aspru și puternic al suferinței.?
Traducerea apare în față și lateral, simultan??
Gândul “că’ fac” răul este responsabil de răul făcut??
Novalis: “furtuna favorizează pasiunea.” (pag. 86, Apă și visele)

Celălalt căruia i-am greșit era în infinit, în față, și în finit?
Râsul de turci iese din ceea ce era seriozitate?
Fac răul în infinit și în finit.??
“Râul vă va învăța să vorbiți totuși, în ciuda suferințelor și a amintirilor, el vă va învățaeuforia prin eu-fuism, energia prin poem.” (pag.96, Apă și visele)
Râul amintirii curge până la picioare. Suferința este când râul amintirii curge nu până la picioare ci mai departe.
Sunt 129 miliarde de tone de apă în nori în fiecare clipă.
Trec din infinit în finit. “este” este finitul. 10.07.16
m-am trezit din vis, notându-mi: indiferent ce gândești emisfera creierului arde în un sens. 10.07.16
În infinit este celălalt? În finit celălalt sunt eu? 10.07.16
Postirea pare că o trăire cu bunătăți în afara ovalulul roz al iubirii. 10.07.16
Vânt de puncte albe aglomerate traduse că “bine”, urmat de “vreau”.
Asociere de prezența fără forme. Subiectul în dreapta ca traducere?
Un gând de rău injectat? în dreapta în “materia cosmică” a planului vertical.
Greșesc din nou, adică să dau cu platformă în picioarele unei femei, însă mai mult ca voința. Încep să sufăr. Mă doare unde sunt intrând orizontal în mine și ieșind oblic din mine _ După o vreme realitatea aceasta zboară ca un balon cu heliu O. Eu eram imediat în afara balonului ca punct în fața mea. 11.07.16
După o vreme eram sfera străină, eram Dumnezeu în o lumină albă. Eram Dumnezeu în locașul lui Dumnezeu (deasupra coloanei infinitului?). Spațiul era curb, poate sferic. 11.07.16
Privesc înainte. Ochii se duc înainte și se întorc spre mine. Așa văd de rău. Apoi trimit gând înainte, în linie dreaptă, care …?(se întoarce spre mine din celălalt?)
Frica vine spre mine rectiliniu. E linie neagră.
Mă duc sfera cu aerul-gaz dinainte înainte, care era raul nenumit. Vine spre mine răul (acum perceptibil) ca aer-gaz, vizibil, mai colorat.
Vorbă lui tu zici este a “raului”.
Vorba tu zici agața.
“este” este a lui tu zici.? 11.07.16
Vorba tu zici zic că este a mea unde o parcurg.
Locul credinței era în dreapta. Acolo era gaz primordial. S-a dus un punct. Așa am aflat că era “credința”? 12.07.16
Un eu că “vreau” vine ca impuls, spre dreapta?.
Dacă mă dau aproape intră în mine răul din pata. 13.07.16
“că’ am vrut”, vreau => colorare. 14.07.16
Gândesc de rău când nu sunt cu mine. 15.07.16
Călcând, am simțit întrepătrunderea platourilor gândirii, ce a ieșit spre mine. 16.07.16
Când vreau este dospirea unui punct alb al voinței în plan orizontal în. 17.07.16
Eul-pata proiectat în aerul-gaz primordial vertical = este?
Amintirea de, schimba în imagine pozitivă cu două capete: sus și jos.
“vreau” ) fixează pe cercul “este” în aerul-gaz primordial vertical. 17.07.16
a-l înghiți pe “vreau”, când e să vorbesc. A vorbi fără “vreau”.
în o imagine cu două capete, “vreau” s-a dus în capul de jos.
Marr că “vreau” să vibreze.
Când lipesc gând de un obiect în plan vertical, obiectul devine subiect. 18.07.16
Bustul turcoaicei Sibel, văzut la distanță prin perdeaua de plastic transparent, l-am văzut pentru câteva clipe cuprins în un întuneric magic, ceea ce m-a făcut să înțeleg icoana la creștin ortodoxi. Sibel este fata pe care aș săruta-o continuu pentru inocență chipului ei. 19.07.16
Bunătatea are talpa(= gând). 19.07.16
“vreau” când văd în infinit. 21.07.16
Infinitul se bagă în stânga să mă uit la el.
Verbul îngustează >=
Soluție: “53”. Ceva? s-a dat în jos să vină infinitul-eu-al-meu.
“Mă atinge în stânga uriașul”. Eram uriaș în stânga. Celălalt, ca uriaș m-a atins în burta mea de uriaș. 22.07.16
Voința are legătură cu ochiul? 24.07.16
Visul era în fața mea și se trimiteau impulsuri galbene spre mine. Astfel revedeam imaginea visului.
Se face locul din dreapta. Innumar până la 17. 17=entitate. Ieșirea duhului din entitate, din două puncte în locul din dreapta.
Văd reprezentări unde eul pleacă din cunoaștere?
Când se pune de rău, se pune în centru, nu în dreapta.
În superstiție înțelegerea este la sfârșit, în ultimul gest?
L-am făcut “bou” pe și m-am pocăit, după care m-am dus în dreapta, în locul cuvântului “bou”. Am ieșit de acolo. A fost un plescăit de apă. 24.07.16
Am recreat un simbol călcând cu piciorul. Eul s-a dus în dreapta? 25.07.16
Cuvântul crează locul=curba ) de la dreapta la stânga în jos. Urmează fapta.
Voința de a gândi face să apară ideea. (în față?) 26.07.16
Privirea în suprapunere limitează.
Eul în creștet vede gândul = ochii văd pământul => gândul = pământul. 30.07.16
Mi se duce mintea în ceea ce este scârbos și îmi fac silă.
“vreau” conturează subiectul în plan vertical? 30.07.16
Ordinea logicii minții: re-cunoastere, înghițire.
M-am oprit și am înjurat-o pe o re-cunoastere (subiectul Nurten). Normal exista o curgere.
Se însumează “era” cu “este”? Se însumează simbolul anterior “1” când se face noul simbol “3” (ex: numărătoarea până la 3). Oprire = “unu”.
Cu vorba/cuvântul “buum” intri în re-cunoastere.
Legătura între voința și vedere. Scoți puterea voinței prin ochi.
O re-cunoastere își schimba polarizarea în timp. Devine negativă. Prin cuvântul generic “moarte”(?) am reajuns la o re-cunoatere pozitivă.
De la un simbol trecut (“era”) la unul nou (“este”) sunt treceri în salt?, treceri în o nouă realitate.
În capul simbolului vertical O este un eu (acum în dreapta lui).
Voința se duce în urma cuvântului “nu” în o re-cunoastere.
=, ca o coborâre înainte? (mai în față) pe o scară în o altă cunoaștere ovaloida.?
Resemnare pentru “sex”. Ceva condensat în emisfera dreaptă. Lacrimi în ochi. După un timp sunt gol în dreapta. După un timp mă trag (eu = doar capul meu) cel mult o secundă. Eram tot cu golul în dreapta. 31.07.16
În actul de voință pentru celălalt apar/sunt și în mine, în stânga, sunt și în celălalt, în dreapta, la nici o secundă. 31.07.16
Cunoaștere fără cap. Un oval simplu umplut.
Cunoaștere ovaloida cu “vreau” în dreapta.

Părintele Nichita îmi spune că: noi “dorim față de Dumnezeu(?)”; cuvântul “vreau” este folosit numai de Dumnezeu.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!