undeva, într-un neunde
dacă îți ții răsuflarea și îți mijești ochii
s-ar putea să distingi la răsărit sau la apus
linia care desparte ultima răsuflare

acolo, la vamă, trebuie să îți dai obolul
să-ți strigi toată viața odată
și să ții amintirile în brațe
căci ele vor fi singura vestă de salvare
la care ai dreptul

de obicey Styxul e liniștit
dar e bine să fii pregătit pentru orice
mai ales că nimeni nu s-a întors
ca să povestească
ce înseamnă traversarea asta

dar, din câte se spune
(mă rog, așa a trecut din gură în gură)
dincolo, pe tărâmul marelui zâmbet
nu-ți mai rămâne nimic din câte ai avut
nici măcar umbra

oare amintirile...?