prins în propriile-mi prejudecăți mă zbat să-mi aflu libertatea

cere și ți se va da
și am cerut Doamne cuvinte meșteșugite
să mă închid în ele și să le ofer ofrandă buzelor arse
și a urmat pescuirea minunată
și de fiecare dată am aruncat năvodul după cum m-ai îndemnat
dar cuvintele se măcinau arătându-și putreziciunea
și prefirau printre degete îmbătrânite în așteptare
și-atunci Doamne m-am alungat dintre cuvinte
pentru a nu le osândi pe toate

bate și ți se va deschide
și Doamne mi-am ostenit degetele însângerate
cercetând porțile sufletului
dar nu eram acolo să mă aud
și lumea privea deznădejdea, neputința și așteptarea mea
până când mi-am luat inima-n dinți
și-am pornit către alte porți
dar rătăcirea m-a ajuns și m-a luat în brațe

caută și vei găsi
și am plecat prin lume să mă caut
dar numai cioburi mă-însoțesc oriunde-aș merge
cuvintele se dau în lături din calea mea
amintirile nu mă reprezintă
pierdut prin viață, nici ea nu mă mai vede
și-mi tot repet
nimic pe lumea asta nu este fără rost
continui să mă caut, să-mi aflu adăpost

libertatea nu e nici în cuvinte, nici în căutări și nici în așteptări
libertatea înseamnă aripi, aici și acum