Spiritul lui Decembrie, în orașul meu natal…

Lacrimile ruginii ale Toamnei Bacoviene și-au așternut spiritul umed și rece peste tot, lăsând natura cu umerii desfrunziți în bătaia vântului aspru, pe aripile căruia zboară vesele păsările iernatice sau ciorile gălăgioase din fire, anunțând venirea neîntârziată a lui Undrea. Decembrie, luna tâmplelor albe, își face apariția în fiecare an cu pași siguri la orizont, purtând sub roba grea și impozantă toate bucuriile sfinte ale sărbătoarilor de iarnă, atât de mult așteptate de toată lumea, dar și nostalgia amintirilor povestite la gura sobei de către toți amatorii. Iarna odată instalată mi-a îndemnat pașii neastâmpărați din fire să urce pe dealurile seculare ce înconjoară ocrotitor orașul Cisnădie, orașul meu natal, ca să-i pot surprinde cu privirea panorama minunat dantelată de mama natură și pudrată de albul zăpezilor. Apoi mi-am zis cu sinceritate și profundă recunoștință: Doamne, ce darnic a fost Creatorul cu noi cisnădienii ! Ce frumuseți avem în jurul nostru, ce regal cromatic îmbracă aici anotimpurile, sfidate doar de măreția alb strălucitoare a zăpezilor, cu spirit veșnic înălțător spre sublim, ispitind neîncetat sufletul omului ,,Atunci când zăpada se așterne peste pământ, îmi pot închipui că pășesc peste nori” Oameni buni, de câte ori aveți ocazia, priviți cu atenție orașul nostru și împrejurimile lui binecuvântate de Dumnezeu cu tot ce își poate dori omul mai bun, mai frumos în raiul pământean și veți vedea sub cupola cerului sau a diamantelor multicolore ale lunii Decembrie atâta forfotă, atâta zbatere pentru calitatea și spiritul vieții și atâtea speranțe de viitor ale oamenilor, ca să înțelegeți ce privilegiați suntem în fața sorții. Scrutând fără nesat orizontul, privirea mi se oprește plăcut pe înălțimile Bisericii Fortificate din centrul orașului. Turnul semeț ca un paznic neobosiți cu ochii veșnic îndreptați spre orizontul punctelor cardinale, este ceas deșteptător al localnicilor sau martorul și mândria seculară a multor luni Decembrie, binecuvântate de atâtea generații de oameni. Cetatea Evanghelică are mereu porțile deschise pentru orice creștin interesat de spiritul și amprentele culturii străvechi. Nu pot ocoli cu privirea nici Bulevardul Înțelepciunii, așa cum am numit metaforic strada principală a orașului, care desparte Cisnădia în două, ca un râu între maluri, presărată de-a lungul ei cu Instituții de învățământ și lăcașuri creștine, pe care se intersectează culte diferite și oameni minunați cu respect pentru alegerile lor spirituale, alegeri salutare pentru pacea și armonia fiecărui cetățean. Dar mai presus de toate, finele lunii Decembrie arată spiritul gospodăresc al orășenilor în toată splendoarea lui. Totul freamătă de bucurie și se îmbracă în sărbătoare. Gospodinele sunt mult mai active ca de obicei. Străzile epatează ca un ocean lumină, asemănător cu starea de spirit a localnicilor, care încearcă din răsputeri să instaleze frumosul peste tot, ca apoi să se poată aduna în zilele Sfinte ale Crăciunului sub semeția bradului de iarnă instalat în fiecare an în centru orașului și care eclipsează totul în jurul lui. Decembrie, este luna hainelor de sărbătoare în care oameni sunt mai buni, mai vorbăreți, mai agitați ca de obicei iar copii sunt minuni vesele așteptând cu nerăbdare pe Moș Crăciun. Trebuie remarcată forfota străzilor pline de mașini cu oameni grăbiți spre casele lor, magazine aglomerate de cumpărători și nu în ultimul rând trebuie amintite activitățile cultural tradițioanale sau valorile străvechi susținute de colindătorii care amplifică spiritului sărbătoresc și emoția specifică lunii Decembrie precum Oda bucuriei, înălțată spre cerul înstelat de mulțumiri.

2016