Mai mult decât muzica și dans.

Eul-gand.

Colegul Marian de la distribuție cântă: “tot am zis: mă-nsor, mă-nsor.” Acasă, tata mă mai învață un vers: “Nici la vară, nici la toamnă, să fac mandrele să moară.”

Suflet + ea + eu = comportament 2012
Eu + ea = eu ea = suflet al naturii 2012

Mă atrage motoul: dans, dans, dans și masca că poza de profil al scriitoarei Irina Lazăr.
Îi scriu vis-à-vis de poezia “continuum” ca în poezie ea se oglindește în el, ei sunt în natură. este o oglindire continuă:
“noi doi și marea sau câmpurile verzi
în timp ce alții nu se mai regăseau în niciun fel de pixeli
jocul ne lăsase acolo singuri, doar atunci am înțeles că spun 
stop unei secunde, 
pot face asta”
Irina Lazăr îmi spune: “Tehnica stopului (timpului) e o metodă de meditație foarte puternică, oprirea timpului în loc. A fost promovată de Gurdjieff.”
Dacă mai ales din secolul 20 până acum tendința lumii a fost să intre în spiritul naturii desacralizandu-se, acum în secolul 21 tendința este să trăiască prezentul continuu și în natura proprie, iar în religia creștină românească urmează să se treacă la o nouă etapa: de la religia gândului ce include credința, la religia gândului ce se duce după credința. Religia inițială a fost a gândului prim care este credința.
Când stau 2 secunde cu un subiect în dreapta, atunci se pune. 27.08.16
Îmi vine să zic: canafu ce-l poartă grecii pe pantof are legătură cu mersul înainte și cu gândul, care se face “canaf”. Mama îmi spune că și machidonii noștrii au astfel de încălțări și ca turcii poarta canaf pe cap.
Cunoașterea de rău se vede/se schimbă în unda galbenă din față.
Logica face un gol?, un drum? în stânga. Un drum gol?
În vis trecerea de la imaginea pahar la imaginea botului de sanda mi-a adus excitație. 28.08.16 Știam că trecerea de la un gând la altul aduce excitație.
Îndrept de ceva timp flacăra vorbei spre ceea ce este în prezent că situație. 28.08.16
Răul apare când se însumează ( _ _)
Nevoia de icoană pe perete. Icoanele sunt o demonstrație a sentimentului de Dumnezeu în nevoia de icoană. 2012
Peretele este oglinda. Oglinda este sentimentul de sine și iubirea? Sau sentimentul de sine este în oglindă? Iată faptul în care ortodoxia cred că a apreciat “icoanele”.
Stă. stă în.
1
2 = moft
Ochiul îmi fuge, spațiul este gol, cerc-umbros. 28.08.16
Gândesc de rău de mama, “o omor metafizic” (și în aer este mama, ca un aer în jurul răutății), datorită unei influențe negative a unei colege, care poate că este adevărată. Gândirea aceasta mă face neom. După un timp, un plan din aer uscat îl am în ochi. Era vertical? Apoi, văd tropot de pași ca de copil în emisfera stângă a creierului. Apoi spre creștet ceva se înalta minunat. Erau vaporii eului sfera de muștar al meu? Urmează să am o stare de bine în ochiul drept, tâmpla dreaptă și ceafa. Pot privi oamenii în ochi. O revăd pe colega și acum suntem ca niște miei zburdalnici. 29.08.16
Cunoașterea raului intra în, în o curbă. 29.08.16
O omor pe mama “metafizic”. Înțeleg că de fapt trag întunericul din ea la mine și rămâne spațiul ei gol, umbră. 30.08.16
În vis cablul de la telefon (legătura) și ultimul număr = excitație. 31.08.16
În vis turcoaica Leinar, fata care ia sentimentul de sine, prietena lui Sibel, spune: “oameni pregătiți-vă lumina.”
Visul îl percep ca fiind crearea jumătății de jos a sferei eului? 02.09.16 Lucrul acesta, însumat cu versurile: “și am intrat cu tine din smerită smerenie în lumină albă, ce din peretele sferei (eului) cotește drept pe o statuie (în jumătatea de jos a sferei)”; mă face să gândesc că lumea antică era așa, iubea statuile din vis, trăia în sferă; pe când omul prezentului este o statuie în ideea de sine, lângă sfera de jos, de lângă piciorul drept, care îi spune ce este el.
Mă trezește întrebarea din vis: “tu ai crem?” Fapt pentru care cumpăr colegilor înghețată și mamei o floare crem. Este ziua mea și a mamei!
Părinții sunt una cu mine în stânga. Am suprapus dreapta în stânga. 05.09.16
Locul celuilalt apare în stânga, orizontal. Pe celălalt îl percep în dreapta, vertical. Trebuie să fac. (fac pentru stânga?) 05.09.16
Dau să adorm. Credința în Iisus o văd: un punct în oglindă mentală, de care este prinsă prin o linie un semicerc ce cuprinde culoarea albă. Lucrul acesta mă face să îmi amintesc: privirea de sine O prinsă de eul o: Oo Deci, privirea de sine ar fi Iisus. Mă gândesc de asemenea că la nunți se folosesc baloane albe prinse de ață, ceea ce ar putea să însemne credința mirilor unul în altul.
Zic: … și merg înainte. Din cap iese gândul oval pe care calc. 07.09.16
Mintea îmi pare învelită n de iubire. 07.09.16
Sibel Sib de pe fb, fata care pune iubire în vorbă, spune: “Only 1 person hâș my heart.”, canta inima, “Gözlerimde bir tek sen”(tu ești totul în ochii mei), “într-o zi ești totul pentru cineva, în alta nu mai ești nimic”, "Și totuși există "(adică ea există), “Și știi, Nu pot să-ți văd aripile când vii ! #neața”, “Prinde-mă de mână sau lasă-mă să cad, dar nu mă prinde de mână doar ca să-mi dai drumul. #damădetreflă”, “Când zbor , eu cad Te strig, când tac ! #morning”, “Got me looking șo crazy right now , your love's got me looking șo crazy right now”, “I need a miracle .”, “femeia îl judecă pe dracu și îl scoate și dator”, “Pentru că ești inima mea . La mulți ani , mama ! 👑😻🍰🍷”, “Și dacă dragostea e tot ce ai , să știi că ești cu un picior în rai !”, “Ca un hoț ai intrat sub pielea mea !”, Onur onr= prietenul ei, ziua ei 10 martie, 1996.
Înțeleg oamenii pe care îi iubesc ca fiind gama din ochi = înglobare.
Mă trezesc din somn văzând cum mintea venind din stânga se duce în voința, albul dens din un vertical deschis. Urmează fapta. 08?.09.16
Apare la serviciu femeia cu voce gajaita: iia-iha-iha, sora lu Flori, (clienta cu vocea frumoasă); are tricou și pantofi cu floricele roșii și galbene. 10.09.16

Dans, dans, dans îmi pare potrivit pentru cei de limba engleză sau spaniola: “fuck you”, “joder”(spa. = fuck you), “me cago en …”(spa), “hijo de puță”(spa: fiu de curvă). Limba romana deși spune și ea “du-te în aia mați” etc, este și profundă: “du-te în aia mea”(ceea ce nu înseamnă egoism). Horele românești sunt în legătură cu gândul: în muzică horei intră și gândul în cercul vertical ținând ceva (un obiect real/ireal) de mână.
Când nu e muzica horei, gândul se întoarce în sine înainte să intre prin cerc și arată cu degetul spre obiect. Eul ce vine devine obiect iar gândul devine subiect.

Descopăr că spaniolii când vorbesc au multe gesticulări din mâini. Mă gândesc că acestea sunt premergătoare dansului. Corelez și cu faptul că limba lor parcă este vorbită de un feminin, însă timbrul este masculin.
Un coleg de serviciu mă învața ce la învățat mama lui: femeile trebuie să știe bărbatul numai de la brâu în jos.
Rumba, supranumita „perla dansurilor Latino-Americane”, este caracterizată de mișcări ample ale bazinului și unduiri elegante ale șoldurilor și brațelor. Este un dans care poate fi interpretat drept o pantomimă a unui act de iubire.
Redescopăr ca turcii au mișcări de mâini, însă în muzică. Și indienii, oamenii cu sufletul curat, au filmele cu muzică și mulțime de dansatori.
Descopăr că Mozart, austriacul (Salzburg), a compus multe cântece de leagăn https://www.youtube.com/watch?v=XjbJZ-8vH8Q dar și pentru copiii din pântece https://www.youtube.com/watch?v=rqS0ruxLANk Muzica lui are o deschidere spre infinit?
Pentru nounascuti și copiii din pântece au compus și germano-belgianul Beethoven dar și polonezul Chopin, germanul luteran Brahms, autriacul Schubert, venețianul Vivaldi.
Mozart spunea: “Music îs my life and my life îs music. Anyone who does not understand this îs not worthy of god(vrednic de Dumnezeu).”
Probabil nounascutii acumulează gânduri, iar cuvintele sunt o amintire a gândurilor.

Celălalt în mine este în stânga, înaintea mea? eu sunt ultimul în mine? 11.09.16
Eul meu iese de la marginea 0O cercului celuilalt. De ce așa?
Prin respirație ajung să fiu în două locuri. 12.09.16
Acum când m-am uitat, m-am uitat prin sfera raului.
Zic în stânga, în drum oblic. 13.09.16
Este “bine” când este înapoi aceeași ființă.
“mama, tata” sunt cuvinte din spatele/la baza tuturor cuvintelor? 13.09.16
Iubirea face să prinzi în cui de perete tabloul.
“că” este în stânga. 14.09.16 Cu gândul “că” o iei de la început.
Dacă zic “moare mama” mă opresc alb în aer și nu îmi convine. Normal merg, merg, merg. Merg ca o galaxie.
La serviciu apare o clientă cu un lanț cu o stea. Lucrul acesta pune în evidență ce are între picioare: sexul feminin. Bărbații sunt conform poveștilor, feti cu stea în frunte.
După un timp apare o altă clientă cu pantalonii gri cu sute de steluțe albe pe ei. Îmi reconfirma proaspătă teorie.
Îmi pare catolicismul ca fiind religia credinței și a sentimentului, din cauza statuilor; iar ortodoxia o religie a gândirii. Protestantismul este legat de limba germană, adică este despre cum sunt lucrurile. Spunea Dumitru Staniloaie: “slavii sunt mai puțin lucizi, mai ascunși în neclaritate. La catolici și protestanți Taină, mistică este în întuneric, dincolo de persoană. La noi este unitate între lumină și taina. Este taina în lumină. La noi e mistica lumii.” 17.09.16
Muzica din flaut Indiana asiatică se pune pe eul meu. Vine din față. Sau se face pe suprafața sferei eului.
La muzică Indiana Americană: vocea vine din afară din dreapta și intră în sfera eului. Sau de exemplu la formația Tomahawk, muzica străpunge sfera eului; vocea cântărețului este mult în sfera eului. Formația Apache folosește mai multe voci care se simt imediat în afara sferei eului și apoi intră în sfera eului; sau folosește o voce ce umple sfera eului, iar celelalte voci apar în vecinătatea sferei eului, cel puțin în două părți; sau parcă se aude câte o voce din multe sfere înlănțuite…; la formația Wuauquikuna străpungerea sferei eului este din înăuntru către afară prin muzică sau voce.
La indianul Leo Rojas - El Condor Pasă, muzica pleacă din sfera eului și străpunge sfera din interior spre exterior, sau pleacă o dată în o direcție spre marginea sferei, apoi perpendicular în o altă direcție, în adâncime; însă în el condor pasă peruvian muzica se duce până la marginea sferei eului. Se oprește în interior. La romanul Gheorghe Zamfir muzica iese din interior și se pune pe suprafața sferei eului.
Muzica de înmormântare tiganeaca este numai în sfera eului. Membrana din dreapta sferei vibrează. Vocea se aude în dreapta, imediat în afara sferei eului.
Muzica zen japoneza https://www.youtube.com/watch?v=S7JcGThpR4E se aude în afară și înăuntrul sferei eului, apasa pe ceea ce este în afară. Muzica zen chineza https://www.youtube.com/watch?v=XbcnQCHpdmE apasa pe ce este în afara sferei eului, are legătură cu exteriorul. Muzica chinezească din flaut de bambus este în afara sferei eului (mai mult se duce de la sferă eului în afară; mai vine însă rar și din afară până la suprafața sferei). Are legătură numai cu gândul ce se îmbină cu sfera eului? Într-un alt context intrasem în spatiul-gand unde m-am îmbrăcat cu ”sunt”. ”sunt” venise pe mine. Eram sfera în aer. "sunt” era că aerul din spatiul-gand. Și era aer negru. 18.09.16
Muzica turcească apare în afara sferei eului, însă eul sfera se schimbă în om/statuie, care unduie vertical după muzică. Muzică instrumentală este un stop „.” în afara sferei eului? și o ridicare pe verticală „|”(trupul statue), = !, iar vocea însuflețește statuia. 18.09.16
Muzică instrumentală la orgă începe în afară eului și din sfera eu se face un pas în față.
Muzica arăbeasca să face pe membrana sferei eului. Vocea cântărețului este imediat de scoarța sferei eului în aer.
Muzica lui Bethoven începe în sfera eului, apoi în afară imediat sau mai departe, însă apăsarea în afară este diferită de celelalte muzici. Parcă apare și confuzia, suprapunerea.
La Mozart simfonia 41 “Jupiter”, începe în apropierea sferei eului și se continua în apropierea sferei.
Symphonia No. 40 în G minor: muzica începe ușor imediat de scoarța sferei, apoi iese din sferă. Apoi alternează. Ritmul muzicii este rapid. Apar confuzii și suprapuneri.
Mozart: Piano concerto n. No. 21 în C major: muzica apare imediat de scoarța sferei, apoi din sfera, apoi mai departe, apoi alternează.
Ascult ave verum corpus de Mozart. Muzica îmi iese prin urechi. Apoi sunt în mine ascultând “mică serenada” a lui Mozart.
La Mozart-The Marriage of Figaro, muzica începe în apropierea scoarței eului.
La Bach, muzica începe imediat de scoarța sferei în dreapta și aproape simultan și din eu. apoi alternează. Câteodată apare punct-punct mai în depărtare.
La George Enescu - Poema Romana, Rapsodia Romana, Ciocârlia, muzica începe în sfera eului. La fel la Ciprian Porumbescu - Balada pentru vioară și orchestră, Crai nou, Zâna Dunării, Bătrânească.

O vorbă spusă face o sferă albă?/jumătate de sfera în față. 19.09.16
Seni seviyorum
La Bizeț muzica este mult în eu că o pluralitate.
La Amilcare Ponchielli - Dance of the Hours, muzica este mult în eu.
La Gioachino Rossini : The Barber Of Seville – Overture, muzica începe în eu.
La Johannes Brahms - Hungarian Dance No. 5, muzica apare aproape simultan în eu și imediat în afară eului.
La ungurul Franz Liszt - Hungarian Rhapsody No.2, muzica începe în stânga, în eu.
La Tchaikovsky - Valse Sentimentale, muzica începe imediat în afara sferei, apoi înăuntru, apoi simultan. La (Tchaikovsky) - Waltz of the Flowers muzica începe în sfera eului.
Lacul lebedelor începe în sfera eului.
La austriacul Schubert - Ave Maria, muzica începe în sferă, vocea în vecinătatea sferei.
Un gol înconjurat de puncte vine din dreapta în stânga. 21.09.16
Somnul parcă rupe în stânga? din mine.
Se pune dacă însoțesc cu vorba. 23.09.16
Gând în stânga. Cuvânt în dreapta.
Înțeleg capul din dreapta. 24.09.16
Trimit aer-vant înainte ca să înțeleg.
Simt cu dreapta.?
Unde nu o mai iubesc pe Sibel, nu mai sunt în ea, ci în infinit, nu o mai înglobez. 24.09.16
Impresia vine din idée. Ideea are legătură cu gândul.
Prima imagine este verticală. 25.09.16
Din vis: Înțeleg. Cred.
Descopăr că muzica lui Richard Clayderman începe imediat în afara sferei eului, tot în dreapta, se continuă și se încheie în afara sferei. 26.09.16
Muzica lui Gheorghe Iovu este în afara sferei, imediat în dreapta.
Demonul din mine face urât când nu este apă în trupul meu? 02.10.2016
Revin la poziția inițială din vis: porc în spatele meu și așa mă decupez. 02.10.2016
În vis turcul Gihan zice: “Zi beilanu”. Apoi eu devin sfera-ochi și sfera în față. 02.10.16
( nevoia. 02.10.16
Am un sentiment de iubire dreptunghic ca lentilele ochelarilor lui Alexandra Lascu. 06.10.16
Vin în dreapta să potrivesc. Se face o sferă. Apoi das a se mai facă o sferă …
Noua ea pentru că sunt cu capul în infinit.
Potrivirea este în dreapta sus. 07.10.16
Gândul că am păcătuit îmi revine după mult timp să mă chinuie și acum îmi intru prin urechi și mă ciocnesc în mijlocul capului, ca talerele muzicale. Descopăr că eul ce stă ca un câine în stânga privind înspre dreapta este responsabil de această stare.
Podul prezentului continuu pornește din stânga spre dreapta.
Limba mea în dreapta, pe podul prezentului continuu.
Prezentul continuu este al Lui Dumnezeu?
Descopăr logica propriei suferinti: bunica a murit și m-am simțit vinovat. Același lucru se întâmplă cu mama: se pune ca o omor, unde cred că este pe moarte.
Vreau ca mama să trăiască ca o bătrână pe care o știu acum. Vorbesc în tonul acelei bătrâne.
Buf de aer alb în stânga înainte de fapta. aer ( spațiu curbat, eul? 08.10.16
Potrivirea este mai întâi în plan vertical și apoi se aruncă în plan orizontal.
Încep să trăiesc în prezentul continuu, ieșind din blocaje.
Descifrez texte mai vechi: gândul ar zice “vreau”. Când eul este în gând, este în afară trupului. Venirea gândului și a eului în trup face să apară și calul. Descopăr o cugetare din un vis: Când ești în afara ta gândești despre lucruri din afară. 26.06.15
Era, vreau, este?, sunt.
Se deschide ceva în aerul din dreapta, de unde se opresc sunetele muzicale, iar în stânga apare imagine.
Mă trezesc din vis: în potrivire? punctul-eu s-a făcut sfera goală, ducându-se spre dreapta. 09.10.16
Strig conștient în vis la Tatăl ceresc, de două ori, prin tunelul din aerul de dincolo de aer. Era roz-alb?
Adorm. Mă trezesc în propriul cântec: hey, I am not a gay.
Mintea deschisă este un tub în dreapta, în aerul de dincolo de aer, în continuare, transversal ->, de unde se opresc sunete muzicale.
Pentru simbol deschiderea? este în stânga în linie, în înainte.
În superstiție și simboluri se repeta “este” în logica minții. “este” este la prezent continuu, nu la trecut și pare că nu este pozitiv sau negativ?.
“acord”. Cuvântul potrivit: “cord” apare în dreapta.
Din texte mai vechi deduc că numai femeia pedepsește bărbatul unde se face cer.
Cu repetarea în superstiție mă duc până la aerul de dincolo de aer. Se fac petale de apă în planul transparent vertical de contact.
Înjurătura mea: fu…a-l în gura se pune pe planul vertical de contact al aerului de dincolo de aer.
Aerul de dincolo de aer este în spațiul gândului?
Văd că ființă? cum eul meu că sferă galbenă? plină vine în stânga, liniar o=| orizontal, din aerul de dincolo de aer.
Când “este” este negativ este o apăsare pe în stânga și o răsturnare în dreaptă spre stânga a ) Speculez: răsturnare a podului prezentului continuu?