prin aerul spart în dunga rugii
strigătul se dăruiește etajului IV

Getăăă

plânsul izbucnește subțirel/ precum în octombrie ploaia
amurgul mușcă din gutui / întunericul
din coaja dulce a boabei de coarnă
puiul prăjit se vede prin ziar
ușa rămâne neclintită

și rece


mama a încurcat blocurile
i se mai întâmplă și lui dumnezeu
să ne încurce pe unii cu alții
prea semănăm
ca F-urile astea din Brazdă
sau
casele de pe ulița cimitirului
gropi hornuri și case
toate de chirpici/ toate
văruite în alb
pe coamă cu câte un cocoș din ghips
că omul
indiferent unde s-ar afla
are nevoie de cântec
dacă nu își mai poate cânta singur
e bun și cocoșul din ghips

Getăăă


chiciura strigătului se lasă peste mușcatele de la balcon
însângerează floarea și cade pe genunchii bătrâni