oamenii sau măștile lor
au plâns
au râs
mai încet ori zgomotos
în toate culorile
m-au întors în alb
parfumat
ca un lord ce-și ține mănușa-n cealaltă mână înmănușată
cu mâna liberă ține unei doamne umbrela
de ploaie
de soare
de toate gândurile
de vară
de iarnă
ora vrea să fie schimbată
și eu să bat pasul pe loc
de iubire
de neiubire