Ai putea crede ca persoana care sta in fata ta ascunde ceva?Te uiti in ochii ei si crezi ca stii totul.Iti creezi un amumit scenariu,o anumita imagine,o vaga impresie pe care o crezi a fi ea,cea adevarata.O fi asa sau e doar versunea ta de adevar?
Cuvintele iesite cu grija din coltul gurii iti vor spune o poveste scurta ..fara prea multe detalii.
- Ti-e frica sa imi spui de actiunile tale?
- Nu.
- Ti-as povesti trairile mele insa mi-e frica ca nu vei intelege.
- Cum asa?
- Felul in care simt oamenii de langa mine.Sunt ca o carte deschisa pentru mine.Sufletul fiecaruia este deosebit in felul sau.
Ii vad atat de clar.Ii vad pe toti.Sunt ca un observator tacut.
Ai crede ca te privesc cu ochii astia mari..insa iti citesc sufletul.E ceva ce nu se poate intelege-doar trai.Mi-as dori sa vezi ce vad eu acum.
- Ce vrei sa spui?Am doi ochi perfect sanatosi.
- Da,dar esti orb.
- Ma vezi,dar ma privesti vag.De parca te-ai uita prin mine.
- Ma auzi,dar urechile tale sunt surde.
- Cum asa?
- Ai o asa zisa mapa a realitatii tale unde cuvintele mele sunt doar pe jumatate auzite.Ajung la tine in proportie de 30%.Esti mult prea preocupat cu propriile trairi ca sa iti deschizi pleoapele mai bine spre o poarta deschisa.
Informatia pluteste in aer si ramane suspendata acolo sus pentru cateva secunde.Iti spui: cum se poate asa ceva?Realitatea mea este una diferita.
Si uite asa decizia este luata,poarta se inchide.Iar ideile?Raman suspendate..