nici nu te-ai născut și coroana te aștepta
sângeraseră spinii când le-au fost smulse brațele
se jeluiau și blestemau
fără să știe cărui cap i se pregătea coronarea

aur și argint să fi preschimbat tina
și tot nu ar fi fost de ajuns
să astupe lăcomia și gropile din asfalt
așa că lacrimile tale au înmuiat sufletul pământului

ia-ți cuvintele și pleacă măi omule
lasă fericirile munților încărunțiți
nu vezi că și sagele îți usucă urma
urma-te-ar rele și aduna-te-ar cerurile

înainte-mi naște drumul sterp al uitării
în spate îmi crește părăsirea
și toate nespusele plâng pe de lături
răslețindu-mi tăcerile

stâng, drept, stâng, drept
nu rupe cadența soldat, capul sus
moartea e în tribună să-i dăm onorul
uite-o. acum se spală pe mâini…