la trei ani mă țineam de fusta mamei
și-o iubeam necondiționat
de fapt
a fost prima mea iubire care
ne-a înnodat sufletele
la patru ani alergam pe câmp după fluturi
și cerul oglindit în ochii mamei
îmi zâmbea complice
la doisprezece ani simțeam în piept
ritmul ciudat al unor tobe pe care
l-am învățat din mers
fără profesor
la treisprezece ani vedeam ceea
ce nu trebuia să văd
erau dimineți suspendate pe
umerii fetelor mari
din când în când încercam să
despart în silabe cuvântul iu-bi-re
stăpân pe tăcerea din mine am
pândit fiecare mișcare
a vecinei de-alături
cutreierând
în gând
prin frumusețea coapselor sale
agonizând pe furiș lângă trupu-i mlădios
ca o trestie
am așteptat momentul de a-mi cunoaște pornirea din trup
era prima prăbușire a sentimentului creat în somn
pe fondul unei iubiri reprodusă în oglindă
senzația unei oboseli îmi răscolea trupul
la paisprezece ani m-am iubit pe mine însumi
la șaisprezece am tăcut
epuizat de întrebări
la optsprezece m-am luptat
cu ceea ce am fost
după douăzeci de ani prostituatele
își rezervau numere de ordine
în gând
devenisem cel mai dorit
dintre masculii recunoscuți
cu potențial sexual
blând
domesticit de sex
mi-am umplut anii cu tristețe
la 25 privind la ceea ce-a mai rămas din mine
m-am aciuit într-o iubire
singura adevărată
pe care am purtat-o ca pe o umbră
la treizeci devorat de amintiri
mi-am încrustat suferința pe os
și ca să pot supraviețui
am iubit și am fost iubit
ne-am strigat tăcuți
la treizecișicinci am sădit un pom și
a rodit în ceea ce sunt
ultima parte a anilor e o împlinire secvențială
care m-a făcut să fiu dovada
ultimei respirații dintr-o clipă