când credința e mare se stârnește o neîncredere ce-și risipește sămânța, uite așa
și-atunci, Dumnezeu mai lasă să răsară câte un miracol să-ndrepte lucrurile

A-na a-re me-re… douăzeci – douăzeci, buletin de știri:
munții Bucegi și-au luat concediu și-au plecat în croazieră luând Sfinxul și Babele
că nu pot ști ce găsesc la întoarcere (dacă se mai întorc) și parcă e păcat
Ceahlăul a obosit să aștepte să-i crească pletele
așa că a făcut autostopul pe un drum forestier și a plecat în transhumanță cu oile Dochiei
dealurile pleacă și ele la mare
bucuroase că au prins tichete de vacanță
numai râurile ascunse printre amintiri, stau cu buzele crăpate
uitându-se după o umbră de ploaie

în poiana din pădure nu a mai rămas nimic
am călcat iarba-n picioare, am înfipt patru grătare și copacii i-am gonit
macarale râd în soare ridicând betoane grele
soarele-și arată mușchii... câți ca el
picați din stele?

Guvernul o să dea o hotărâre de miniștri
prin care să instituie starea de colectă și fiecare cetățean
trebuie să ducă tot albastrul de Voroneț pe care îl deține la centrele de colectare
să nu ne prindă sfârșitul de centenar cu drapelele goale pușcă
iar limba română, exilată și considerată persoană non grata
s-a ascuns în peștera de la Limanu rupându-și pașaportul
ca să nu răspundă în față Marii Adunări Naționale

Fatima, Medugorje, Lourdes și toate celelalte
vor da socoteală pentru că au răpit miracolele lăsate libere
trecându-le în proprietate personală