Femeia este comoara mondială a fiecărei țări. Ea trebuie protejată și respectată de fiecare țară de pe Terra. Dincolo de orice discuție despre egalitatea în drepturi dintre bărbați și femei, eu cred, că această egalitate este pur teoretică iar matriarhatul s-a transformat în timp în patriarhat iar rolul religiilor a fost crucial... Să ne imaginăm că peste o clipă, poate chiar în timpul lecturării acestei ficțiuni ar veni SFÂRȘITUL LUMII... Sper să termin de scris această povestire(!).
        Mă uit la știrile unui canal de televiziune din România, desigur RTV (!), și oftez gândind cu voce tare: ,,iar s-a sinucis o fată de 16 ani... Fetele sunt o comoară națională-păcat!"
-Ce îți pasă ție!? Când s-a sinucis un băiat, nu te-am văzut așa de afectat! Acest răspuns a venit de la nevastă-mea, un pic iritată și geloasă pe această părtinitoare compasiune în hilaritatea situației provocată de știrea care mi-a adus această constatare: "femeia-comoară națională!"
         Îi răspund în încercarea mea de a nu deriva în alte discuții mult mai furtunoase, de această dată ancorate din viață și nu din moarte...
-Draga mea, să presupunem că vine Apocalipsa iar pe Pământ rămân doi bărbați și zece femei... Unul dintre bărbații supraviețuitori sunt eu, bineînțeles(!), una dintre femei ești tu, neapărat(!). Crezi că fidelitatea sau monogamia creștină mai are vreo importanță atunci când supraviețuirea speciei noastre este pusă în pericol? Nevasta mea zâmbește dar nu-mi răspunde iar în acest timp imaginația îmi sburdă spre următoarea povestioară, (într-un colțișor de minte un neuron face electrizări pe melodia lui Florin Chilian-Zece), o povestioară despre ultimii oameni de pe Pământ...
        Știrile au apus de mulți ani, au apus și Facebook-ul, și orice conexiune pe internet... Puținii supraviețuitori ai Pământului au doar câteva informații video datorită unor hackeri care au făcut descărcări ilegale în trecut de pe YouTube... Suntem în anul 2057, pe Pământ au mai rămas doar 456 de oameni iar din rasele celorlalte animale nu le mai are nimeni nici o statistică... Cei 456 de oameni se știu de ei deoarece au format o comunitate de supraviețuitori pe teritoriul României, leagănul civilizației dumnezeiești... Poate mai sunt și alții dar sunt pe cont propriu.
        Liderul oamenilor supraviețuitori în urma cataclismelor naturale dar și din pricina conflictelor dintre oameni, este: Tin Eltin. Tin Eltin nu este vreun mare luptător este doar cel care împreună cu soția sa Lil Lali au avut inițiativa de a căuta și a strânge în jurul lor cât mai mulți supraviețuitori.
        Cei 456 de oameni ai acestei comunități este formată din 366 de femei și 100 de bărbați. Toți și-ar fi dorit să conviețuiască conform vechilor tradiții după cum au fost obișnuiți dar monogamia presupune și o atracție reciprocă în care nu toți se regăseau... Toți erau conștienți că mai presus de instinctele primordiale era și supraviețuirea speciei noastre!
         Acești oameni și-au amplasat tabăra pe platoul unei câmpii imense la poalele munților Carpați în jurul unui pom. Mărul acesta este singurul pom supraviețuitor din specia lui și nu se știe cum, și de ce s-a întâmplat acest lucru! Poate or mai fi și alți pomi cu mere pe Terra  în jurul cărora s-au strâns oamenii unor noi începuturi dar oricum nu este ceva sigur iar aceste comunități dacă există încă nu au cunoștință unele despre altele. În comunitatea lui Tin Eltin este strict interzisă culegerea chiar și a unui singur fruct din acest pom. Doar Mărul căzut pe sol ar putea fi cules.   Au fost mulți oameni care au pandit după fructele căzute pe sol dar indiferent de vreme, indiferent de anotimp, merele stăteau sudate pe ramurile pomului și nici în gând n-aveau să cadă... De atât de mult timp erau printre frunzele verzi care nu se ofileau niciodată, că deja locuitorii taberei au reușit să le și numere și au constat cu mare mirare că numărul lor este de 456 de mere roșii și frumos lucitoare în bătaia razelor de Soare sau în dulcea alinare a razelor de Lună...
Tin Eltin fumează îngândurat dintr-o țigare... În acest sumbru viitor, țigările, băuturile alcoolice și alte vicii nu constituie o problemă dar și lucrurile esențiale ale vieții cum sunt alimentele și îmbrăcămintea care nu mai fac obiectul luptei existențiale pentru supraviețuire. În urma Apocalipsei au rămas suficiente magazine și super-magazine iar singura grijă a oamenilor era aceea de a asigura alimentarea cu carburant a generatoarelor de curent electric, carburant care se află din belșug în stațiile de combustibili dar și în autovehiculele răspândite peste tot și care mai poartă doar urma amintirilor unor proprietari... Această apocalipsă poate fi considerată în mod paradoxal un Rai al celor aleși...
          Preocuparea lui Tin Eltin era alta... Comunitatea a găsit un mod echitabil pentru a crește numărul oamenilor și implicit perpetuarea speciei noastre. Femeile fertile vor fi împărțite între bărbații fertili indiferent dacă unii dintre ei erau căsătoriți. Singurii care își vor păstra nevestele lângă ei erau doar cei fertili cu partenerele  fertile precum și cei sterili cu femei infertile. Problema era că Lil Lali nu mai putea da naștere unei noi generații de urmași, deoarece în urma aducerii pe lume a celui de-al patrulea copil al lor, a pierdut binecuvântarea fertilității, rezultat al unor complicații la această ultimă naștere... Mai puteau să se vadă în condiții stricte doar trei luni iar ultimatumul dat de Bar Raba, cel care o revendica-se pe Lil Lali, urma să expire...
         Tin Eltin se consola în gând doar cu ipotetica situație în care femeile ar fi fost mai puține decât bărbații iar acest lucru ar fi dus la numeroase conflicte sângeroase între bărbații supraviețuitori ai sfârșitului de lume... Poate a fost doar o loterie a sorții acest aranjament natural sau divin care a stabilit prezenta proporție dintre bărbați și femei. Chiar și așa în situația de față un conflict cu Bar Raba ar fi dus la un război și cu ceilalți trei zeci de masculi sterili iar numărul pierderilor de vieți omenești ar fi fost un dezastru deoarece fiecare suflet avea utilitatea sa în viitoarea ecuație dramatică a renașterii umane...
         Tocmai a terminat de fumat țigarea și s-a întins lângă flăcările pe care le-a pornit din câteva vreascuri adunate din vecinătatea sa iar roșeața lor tremurată prin umbrele nopții îi aprinse și spiritul din întunecimea gândurilor:
-Doamne, dacă mai exiști, Dă-mi o idee, un semn, un licăr din înțelepciunea Ta!
         Aparent Inexplicabil dar Dumnezeu a rămas în continuare în mintea oamenilor un fel de colac de salvare în situațiile disperate sau încurcate și în acest viitor al omenirii...
         Deodată prin noaptea răcoroasă de vară, la minunata poală de munte a început să răzbată vacarmul unor voci care se apropiau de pomul sub care se află Tin Eltin. Acesta își aprinde din nou o țigară și privește în direcția vocilor care pe măsură ce se apropiau de el, începeau să prindă chipuri iar cel mai drag dintre ele este cel al soției sale! Lil Lali era însoțită de unele dintre consoartele lui Bar Raba dar și de unii dintre  bărbații din comunitatea lor. Conform noilor legi, femeia promisă altui bărbat pe perioada ultimatumului de acomodare, nu are voie să se vadă cu fostul ei bărbat decât însoțită de o parte din familia noului soț dar și de unii dintre  membri ai tribului.
        Cei doi, Tin Eltin și Lil Lali se aflau față în față din nou după ceva timp..  Primul impuls al lor a fost de a se arunca în îmbrățișări lungi și pătimașe de dragoste! Totuși dorind să păstreze aparențele, Lil Lali  îl întâmpină pe fostul soț cu o dojană amestecată cu indiferență:
-Omule, nu te-ai lăsat de fumat! O să te ia Dracul într-o zi din cauza lor...!
-Femeie, crezi că lui Satana sau Lui Dumnezeu îi pasă de fumat!? Într-o zi o să ne ia Lucifer pe toți!
         Surâzând, Lil Lali îl apostrofează pe Tin Eltin:
-Poate așa o fi dar focurile din Iad o să-i chinuie mai tare pe cei care nu se abțin patimilor omenești!
-Lil Lali nu cred că este așa... Cred că în chinurile focului tot o să mai fie câte o pauză...
-Așa crezi tu?
-Da, Lil Lali... și în pauză cei care și-au spurcat sufletul cu țigări și alte spurcăciuni se vor spurca și acolo cu ele iar cei care nu s-au atins de mizeriile astea, în pauză vor curăța furcile Dracului cu care ne vor învârti în continuare prin cazanele cu smoală.
         Dintre cei prezenți se auzi o rumoare amestecată de râsete dar, și de indignare... După ce intensitatea acestei rumori s-a mai potolit, o voce de bărbat ușor efeminizată, răsună precum un saxofon:
-Blasfemie, Tin Eltin! Ești sub pomul sfânt, nebunule! Vocea indignării era a lui Con Coto, unul dintre cei treizeci și unu de  bărbați infertili. Con Coto era fertil dar făcea parte și dintre cei zece bărbați denumiți în comunitate: ,,oamenii de ceilalți" ...
         După această acuzație un nou murmur care creștea în valoarea decibelilor s-a ridicat peste Pomul Sfânt care și-a înfiorat frunzele perene, poate și din cauza unei adieri de vânt venite de nicăieri... Moment tocmai bun pentru Lil Lali care profită de el și îi șoptește cu lacrimi în privire lui Tin Eltin:
-Te iubesc, dragul meu!
         Tin Eltin ar fi vrut să îi răspundă dar un ghem neputincios îi stătea în gât... Reușește totuși să o strângă discret și ușor de mâna dreaptă, un gest care exprimă mai mult decât o sumedenie de cuvinte... Îi răspunde cu vocea suficient de tare pentru a putea fi auzit și de cei din imediata apropiere:
-Care este scopul vizitei tale, Lil Lali?
-Tin Eltin, trebuie să conduci o procesiune funerară...
-Cine a murit, femeie?
-Fel Lina a fost găsită moartă, și-a tăiat venele în pârâu... Apoi cu vocea șoptită continuă rapid și discret:
-Așa o să fac și eu dacă nu găsești o soluție imediată pentru a scăpa de Bar Raba! Și, ai grijă nu mai medita prea mult timp sub Pom că cele treizeci și șase de femei ale tale au început să se certe între ele! Am auzit vorbe că unele vor să plece pe la ceilalți fertili! Altele ar putea să se vadă și cu sterili că a dat Dracul în ele de dorul... Nu mai continuă deoarece a sesizat că liniștea își găsise locul din nou peste tot...
         Tin Eltin se uita uimit la fosta sa soție și exclamă, întrebător:
-Lil Lali, fata aceea blondă și frumoasă de șaisprezece ani care își dorea să se mărite cu Rom Eros, băiatul de optsprezece ani?
-Da, chiar ea! Problema este că tutorii ei nu o lăsau să se mărite cu Rom Eros! Cică nu își lasă fiica după un tuciuriu...
-Ce prostie, Lil Lali! Acum când perpetuarea speciei noastre este pusă în pericol ei mai pun în vedere aspectele rasiale? Tin Eltin a devenit dezamăgit de cele auzite!
         În acest viitor apocaliptic fetele puteau deveni femei de la vârsta de paisprezece ani iar băieții puteau deveni bărbați de la vârsta de șaisprezece ani. Este cea mai frumoasă vârstă a tinerilor căsătoriți cărora le este permisă monogamia până la vârsta de douăzeci de ani... Adulții își amintesc cu nostalgie perioada din trecut când monogamia nu era un privilegiu... Timpul a devenit prețios iar oamenii foarte puțini, astfel că la timpuri noi s-au implementat și legi noi. Femeile sunt prețuite și sunt considerate adevărate zeițe având și denumirea de Mamele Pământului...
         Lil Lali se uită spre bărbat cu ochii strălucitori care parcă aruncau văpăi și din cauza reflexiilor micului rug meditativ aprins de Tin Eltin, apoi  vorbește cu tonul scăzut:
-Omule, poate ar fi bine dacă ai putea să rupi un măr din Pom și să-l împart cu celelalte nefertile și astfel o minune poate să rezolve și situația grea în care ne aflăm...
-Imposibil femeie! Cine sunt eu pentru a culege ceva ce nici vremea, nici timpul nu au reușit să culeagă, să rupă! Doar Dumnezeu poate hotărî cine este vrednic de minunile  Pomului Sfânt! Nu mă mai ispiti!
         Deodată un zgomot înfundat în iarbă se auzi în spatele lui Tin Eltin iar timpul parcă a înghețat în jurul tuturor... Toți cei de față au îngenuncheat smeriți! Un măr pe jumătate rosu, pe cealaltă jumătate aurit precum jumătatea vizibilă a Lunii se rostogolește spre picioarele lui Lil Lali...
Minunile sunt posibile oricând, poate sunt posibile și cu un Bob de credință. Poate totul în viață este doar o întâmplare precum este însăși viața. Poate Dumnezeu a existat, există și va exista și într-un viitor chiar și apocaliptic! Cine sunt eu să confirm sau să infirm ceva atât de minunat sau ceva care în realitate să nu aibă nici cea mai mică importanță. Eu sunt doar un povestitor, poate nici atât, care crede că femeia este cu adevărat o comoară mondială...
         Undeva în gândurile mele încă mă mai fredonează un neuron neastâmpărat și plin de electricitate provocată de melodia lui Florin Chilian-Zece...

01.07.2018