Aud un cantec de-o viata parca , il ador , nu cred ca sunt singurul . M-am gandit sa-mi analizez gandurile in versuri si simtirile folosindu-ma de cantece . De ce ? Pentru ca un cantec e mai pur decat o problema cu numitori comuni ce zace in sufletul unui om si isi cauta solutii in sufletele altor oameni .
Cantecul asta imi spune ca problema sufletului meu de fapt nu e ceea ce pare . Caut , si cred ca am sa caut in continuare , jumatatea mea .. Cum am s-o recunosc ? Ma va cauta si ea , dar totusi . Daca jumatatea asta a mea nu ma cauta ? Daca numai eu caut ? Hmm .. "Cand voi venii inseamna ca m-ai chemat" , oare ? Ma cheama jumatatea mea ? "Cand te voi auzii inseamna ca m-ai strigat" ? Si sigur am sa te aud jumatatea mea ?
Stiu , unii ar spune "prea putina credinta" , altii ar spune "nu sti sa cauti , astepti prea mult" . Nu dau peste nasuc nimanui , am cautat in toate felurile posibile , am inceput de departe considerand ca ceea ce caut eu nu este atat de aproape de mine . Nu am fost niciodata un norocos in dragoste , de ce as incepe subit sa fiu acum ? Am dat gres , de departe inca , pentru ca nu exista jumatati despartite de distante ce se cauta si apoi isi dau seama ca de fapt una dintre cele doua jumatati e rotunda , cealalta e patrata , si tot asa ... Am cautat apoi aproape , chiar la 5 statii de tramvai , acelasi lucru . La inceput era totul superb , pana cand lucrurile au devenit atat de monotone si de "nepotrivite" . Am renuntat la toate jumatatile , odata cu ele am renuntat la jumatatea de vis ce-o purtam de mai de mult . Am ajuns la concluzia ca in acest moment tot ce trebuie sa fac este sa imi continui traseul normal . Hahah .. ce frumos nu ? Gata , s-a rezolvat problema , hai acasa ca mi-e somn .... NU !
Raman cantecele , raman visele , ramane dragostea inabusita , raman frematarile , raman mersurile cat mai rapide pe strada ca sa treaca totul repede si sa nu se vada ca el lacrimeaza , raman zilele in care sta inchis in casa pentru ca e prea frumos afara , raman parcurile pline de perechi de care se fereste , raman pustiurile din sufletul lui pe care alearga si visele din fiecare noapte ce vor sa-l traga parca in lumea lui , creata de el , mai raman si treburile in care se baga cat mai mult ca sa uite , raman castile pe urechi cu cantece de dragoste ca sa auda dintr-un aparat ce nu aude de la un suflet , raman amintirile vechi cu sanse pierdute , raman distantele ce despart o jumatate de cealalta jumatate .