din toate câte-s eu am vrut să zbor
visam să-ajung culegător de stele
eternitatea să-mi sculptez în ele
dar într-o zi aflat-am c-o să mor

sunt donquijotul vieții efemere
de care o doamnă-n negru-își râde
căci fiecare clipă ca un gâde
din aripă îmi smulge pene

când zbor de fapt eu cad e în zadar
să mai sper la cerul tău cucernic
nu sunt decât o zi în calendar

cum să te mai cred atotputernic
și bun când vezi ce mi se-întâmplă dar
mă lași pradă timpului nemernic