de o viață întreagă îmi îngrijesc lutul
nu pentru mine ci ca să arăți tu bine
oglinda însă tot mai des îmi zice slutul
că mă gândesc ce o avea doamne cu mine

de sunt după chipul și asemănarea ta
umil întreb cum îi permiți să te jignească
nu sunt eu același cum să conteze vârsta
de-o sparg o să-ți salvez imaginea cerească

mă încearcă însă o grea nedumerire
când m-ai suflat atunci demult peste țărână
nu să mă răcorești ci ca să-mi dai fiire

din cel ce sunt știai ce o să mai rămână
ce s-o alege oare de sfânta zămislire
suflarea-ți eternă cum poate fi bătrână