îmi plăcea viața mea
deși nu puteam prelucra imaginile celor
trei îngeri
deasupra
crimele pasionale obțin prim-planul mereu
ceilalți copii se îmbolnăveau
mai ușor decât mine
te mulțumeai să aștepți în autobuz răsăritul
aveam treizeci de lei și nu știam ce destin pot cumpăra
să ți-l dăruiesc ca sclav
mai bine am privi împreună când plouă
mâna ta
desenează un traseu pentru nervul sciatic
sunam și mama plângea crezând că înțelegem greșit
durerea ei vindecătoare
din cealaltă cameră se auzea parada sfârșitului de mileniu
așa cum știința ne-a răpit majoritatea miracolelor
dragostea cu defecte devenise umană
noaptea ne ghemuiam
zgâriam zidurile înconjurate de flori
pentru că ceilalți dormeau liniștiți
cineva a declanșat un șir de evenimente să te pot iubi
nu
nu puteam ocoli o necunoscută dar puteam să-mi doresc
orice pentru a face din tine o supraviețuitoare
asta până mirosul reavăn al ierbii a dus verdele pur
dincolo de puterea ochilor de a pătrunde în soare
imaginea unui viitor cu perspectiva altei femei
crea spații înguste și umbre

așa e când moartea ajunge și nu i se aud pașii pe scări
de murmurul înfundat al noii ființe:
e atâta iubire în casa aceasta!