Despre iubire

Iubirea, ca cea mai înaltă dintre nobleţi, ar trebui să oblige, asta de nu cumva totul se cade a veni de la sine, fără minimul sentiment al constrângerii.

Despre (buna) gelozi(r)e

Libertinajul îl face pe om să-şi piardă nu doar capacitatea de a iubi cu adevărat, ci şi pe aceea de a-şi manifesta omeneşte gelozia: subiectul pasiunii risipindu-se în colectiv, adică în anonimat, nicio eventuală pierdere nu mai este asimilată tragediei.

Despre romantism

Ce este romantismul, în ultimă instanţă, dacă nu o patologie autoimună inflamatoare, menită a scoate la iveală, din zăcământul trupului, Sufletul în perenitatea sa?

Despre (ne)verosimil vs. real(itate)

Realitatea este, măcar uneori, mai puțin plauzibilă decât ficțiunea, cea dintâi sustrăgându-se acelor legi elementare ale bunului simț, care te fac, într-un fel, părtaș coerenței lăuntrice a omului și a evenimentelor sale.

A face artă înseamnă a plasa suficient de inteligent (inspirat) partea dintr-un ansamblu, astfel încât să creezi impresia de verosimil, în ultimă instanţă de autentic. Înseamnă să ai disponibilitatea de a descoperi acele reguli intrinsece ale întregului care permit coexistența pașnică a psihologiilor / evenimentelor coerente-logice-necesare cu cele aflate la antipod. Astfel, cele dintâi vor putea furniza entităţilor fantasmagorice (inclusiv) dreptul de a se manifesta, de a ființa, în virtutea minimei legi compensatorii, nonfuncţională în cazul kitsch-ului.