Deschis-ai fereastră
În pereţii duri ai turnului
Ce-adăpostea inima mea,
Iar tu cu o tuşă de penel
Făcut-ai o firidă în groşii lui pereţi -
Punct vulnerabil
Ce mă expune lumii dinafară
Prin care…..
Ies slobode dureri
Ce - ascunse au fost
Prin unghere-ntunecate
Şi curge sânge cald,
Din fiecare rană…
Creneluri tăiaşi în turnul meu de fildeş,
C-o uşoară tuşă de penel.
Mă plec sub arcul-curcubeu al culorii
Şi-ascult divine imnuri, eterne simfonii,
Regrete şi dureri amare mă încearcă
Când simt curgând amurgul,
Prin venele sublime ale tinereţii.
Clăditu-mi-ai portret de nemurire
Pe tomnaticul trunchi al vieţii
O nimfă plânge-n mine
Când tu mă-mbrăţişezi.