Despre priorităţi

Vezi-ţi de Dumnezeu, omule, ca de ocupaţia favorită!

Despre fezabilitate

Modelul purităţii / decenţei devine nonfuncţional, chiar rizibil, într-o lume croită după cu totul alte şabloane.

Despre (ne)sincronizare

Unii (= Mulţi) rostesc clişeic cuvinte, în virtutea unei convenţii absolute... deloc dezinteresate; le reproduc cu sfinţenie nesfântă în n la pătrat împrejurări tipice, având convingerea că deţin controlul, că doar astfel vor institui „efectul”. O fac în grabă ca-ntr-o incantaţie păgână, ca-ntr-o moarte. Alţii (= Puţini) – prin mecanisme sufleteşti dintre cele mai subtile, poate numai dintr-o Credinţă – receptează ca şi cum ar auzi pentru prima dată: iau cuvântul copac drept bun şi fac din el Ditamai Copacul, scot din iubire, în aldine sau în italice, Sentimentul Pur în toată puterea Cuvântului. Ingenui şi hotărâţi, aceştia din urmă îşi scriu Fericirile ca pe cel mai sublim Poem... Căci „Dumnezeu a zis şi s-a făcut”... „Fericiţi cei cu trupul curat / Fericiţi cei cu inima curată..”

Despre deznobilare (semantică)

Cuvintele s-au degradat pentru că mult prea adesea n-au avut acoperire în realitate. De 2 ori trădare fiind (i.e. faţă de cuvânt, faţă de realitate), golul şi-a putut adjudeca titlul de proprietar cu drepturi depline asupra sufletelor ingrate, în van întreţinându-şi iluzia comunicării.

Despre (ne)miracole

Să iubeşti pe cineva cu toată inima este un Miracol / Să minţi că iubeşti pe cineva din toată inima este o crimă.