Variabilele construiesc din viitor rețele puzderie prin care circulă sensurile proiectate în viitor de viziunile direct proporționale cu dimensiunile existențiale.
Când un sens este atins, variabila care-l conținea se transformă în constantă.
În a fi se derulează prezentul și a fi-ul strânge constantele neputând absorbi variabilele care sunt modelate de probabilități, iar necunoscutul din variabile este asimilat de sensuri care sunt ramificațiile vocațiilor beatificând ființa.
Stagnarea nu își stabilește sensuri, se oprește la marginea prezentului dincolo de care i se pare că se cască genunea.
Schimbarea nu pierde din vedere sensurile care sunt cauza schimbării ale cărei efecte provoacă evanescența unor constante ale ființării la care omul versatil renunță pe motiv că erau vetuste și superflue.
Prin versatilitate cu cât constantele scad, cu atât variabilele cresc, în timp ce consecvența respinge schimbarea considerând-o plină de hazard, imprevizibil, risc și necunoscut, de aceea se înconjoară cu constante ființiale și evită variabilele din cauză că nu le poate controla, crezând că au consistență de haos.
Monotonia este o fabrică de constante ființiale, iar schimbarea cu viziunile sale este un brand care produce variabile ale ființării.
Variabilele în care s-a infiltrat haosul sunt versatile, își schimbă formele și conținuturile și sensurile se pierd în haosul în care nu pătrunde viziunea.
Haosul dezorganizează, dezmembrează, dezechilibrează structurile existențiale construite de sinele spiritului, al conștienței și al gândirii și care au conexiuni cu reziliența.
Variabilele modelate de sensuri dobândesc stabilitate, își păstrează consistența dată de sensuri, iar constantele pot deveni elemente ale matricei ființiale, mai ales dacă conțin în ele punctele nodale reprezentative pentru destinul omului.
Constantele vieții intră în contact cu variabilele fortuite, pline de hazard și necunoscut și decad în fărâme existențiale care rămân în urma a fi-ului și trecutul le exilează în neantul uitării.
Dacă viața ar fi formată numai din constante, ar dobândi unidirecționalitate, uniform și unidimensionalitate, însă nu este așa, variabilele așteaptă în umbra schimbărilor pentru a înlocui constantele vetuste, consecvente și stereotipe.
Variabilele induc oscilații vieții care translatează pozitivul bunei-dispoziții în negativul nefericirii și invers și cu cât omul improvizează mai mult, cu atât mai integral își reactualizează și resetează viața zilnic.