Tăcerea-nțelepciune-n miezuri cântă,
Prin vene însă, dat în vinuri mie
Tumult uman mi-e ca-n septicemie
Tot ascultând la pasărea pământă...

Popor de umbre-n raza ageamie,
În calea ei e-un vis ce înspăimântă,
Zidește dumnezeu lumină frântă
În sensuri stihul în poligamie...

Nu-i timp destul vecia să-ți rețină
Sub flori cu diferite frumuseți
Să crească în poemul tău, grădină...

Ci de m-afund în ochii tăi înceți
Îmi simt trupescul dragoste puțină
Dar literă de flacără mă-nveți...