a trecut vremea când mă bucuram că trăiesc
departe de toate
acelea sunt zilele care îmi lipsesc
dacă aș putea avea dreptul la o ultimă dorință
mi-aș dori să scriu volumul meu cel mai bun
prima oară

pentru că am rămas singur în iubirea mea
prea mult timp
lumea nu a fost mișcarea mea de deschidere
vorbesc cu tine de parcă am fi pe o insulă ce ne desparte
de dumnezeu
mă uit în ochii tăi când repet că nu mă știu un om bun
până mâna ta începe să mă doară
precum o noua șansă la viață

prefer să afle de la tine
cel care mă ascultă și care îmi vede mimica
atunci când vorbesc de parcă ar fi în fața mea
și nu tu
începi să reciți
din memorie

nu putem trăi sub același acoperiș
eu
tu și
El precum un soț înșelat
cineva până la urmă va cumpăra un pistol

va supraviețui doar cine știe unde sunt îngropate
cadavrele
eu voi lua țărână în pumni și-mi voi aminti de acasă
suma fricilor noastre,
căldura reziduului de plutoniu.