când nefăptura umbrei bea din rază,
enigme-n răni pe zare circumspecte,
doar clipe, ale timpului obiecte
vecia-n neclintiri ornamentează

când îngerii dictează-n dialecte
poeme ție-n liniște de frază
infernul de cuvinte se așază
în demonii hârtiei arhitecte

misterele-nvelite-n plăgi de roze,
în trandafirul tainei crește spin,
de lăcrimare ochiul virtuoz e

un aur se preface-n plumb deplin,
în dimineața multă de nevroze
îți decupez o noapte din suspin