agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 873 .



Prieten de pahar cu melancolia
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [puf_verde ]

2020-09-12  |     | 




-Cântecul ăsta mi-e cunoscut, a spus ea adâncindu-și degetele printre nodurile cozii părului.
Mi-amintește de nopțile din camera mea pe vremea când eram adolescentă și stăteam cu căștile pe urechi plângând. Juram că voi sta toată noaptea trează, ca și când jertfa asta ar fi încununat capetele dramelor mele micuțe și trecătoare ca bulele din paharul cu bere. Și-apoi adormeam ca frații lui Prâslea, cu săgeți în piept și-n spate. Rămânea o voce din ce în ce mai îndepărtată : „când n-ai să mă mai chemi va fi ceasul stricat...stricat...cat.”
-Ei bine, și mie îmi pare cunoscut, a spus el, uitându-se în zare ca și când ar fi sigur că există ceva acolo ce nu poate percepe. Cât de frumos sună cuvântul flăcăiandru, are un pic de fân amestecat cu mândria aia băiețească. Mândria aia care te face să-ți torni pe gât prea multe pahare de votcă și să-ți aduci pumnii în fața feței, să-i vadă alții cum se încleștează și se răsucesc, de parcă ai vrea să acoperi cu ei tremuriciul vocii.
Adolescența are culoarea tricourilor albastre decolorate, are mirosul lemnului îmbâcsit al meselor cu cercuri sleite de pahare, a leagănelor goale și flămânde, are goliciunea creioanelor cu mina căzută. Cântecele noastre, roșii aprinse, uitate în buzunarul unei borsete, se prind cum se prinde gheața de ferestre și-apoi, cu degetele strâmbe, încercăm să desenăm pe ele inimioare și fețe tâmpe și simpatice de oameni dragi.
-Hai, lasă toate astea, că te trezești devreme. Dacă mă gândesc mai bine, așa-ți trebuie dacă te faci prieten de pahar cu melancolia!
-Mi-am scris aseară în testament următoarele: când o fi să veniți la îngropăciunea mea, să-mi cântați toate cântece astea și să beți și să trăiți în continuare, cum am trăit și eu, fără să știu nimic despre nimic, cu o țigare adormită după ureche, fluierând refrene și observând din când în când, din spatele unui vagon de tren sau de tramvai, liniile drepte care se îndepărtează de mine. Să nu vă puneți o clipă întrebarea unde vă duc, să vă credeți zei, zmei, corifei, cu podurile palmelor curate, culegând stelele nopților pentru eternitatea asta supraestimată. O să ne dăm seama noi odată și-odată despre ce-a fost vorba.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!