Să mergem să ne spovedim, fiindcă tot suntem în postul Crăciunului. Se-ncolăcesc păcatele ca iedera peste suflete. Ajungem să umblăm pe stradă măcinați de malaxorul gândurilor, întunecați și supărați din orice, fără pricină concretă, fiindcă trăim cu sufletele condamnate și legate în lanțuri. Taina spovedaniei se mai numește și „al doilea botez” de către Sfinții Părinți. Să nu ascultăm ce ne spun gândurile: „Păi ăla e preot mă? Ăla e mai păcătos decăt mine!” sau cum gândesc sectarii: „E suficient să cred în inima mea în Dumnezeu și Dumnezeu mă iartă.” Toate gândurile astea nu-s ale noastre, ci vin de la diavol, fiindcă știe puterea Tainei spovedaniei. De aceea ne războiește cu toate puterile lui să ne țină departe de preoți, fiindcă nu trebuie decât să rostească preotul, la finele spovedaniei: „Și eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!” și gata!, toate păcatele mărturisite sunt șterse, ca și cum nu le-am săvărșit niciodată. Duhul Sfănt, ne spun Sfinții Părinți, le șterge în acea clipă din catastifele dracilor. Și cât s-a luptat diavolul, cât s-a chinuit și s-a străduit în fel si chip să ne înnegrească sufletul, tăvălindu-l prin tot felul de păcate și spurcăciuni iar noi mergem la preot, ne spovedim și ieșim curați ca îngerii. Nu preotului îi mărturisim păcatele noastre, ci lui Hristos, care e de față și înaintea Căruia le-am și săvârșit oricum. Nu preoții ne dezleagă, ci Hristos prin Harul dat preoților. Harul primit de preot e Harul Sfântului Duh pe care l-au avut Apostolii când Hristos a suflat asupra lor și a spus: „Luați Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ioan 20, 22-23) Și de atunci doar așa se transmite, prin Taina Hirotoniei (punerea mâinilor). Fiecare preot este hirotonit de un episcop. Și tot derulând cronologic, timp de 2000 de ani, urmărind această axă: preot hirotonit de episcop care a fost și el, inițial, preot, hirotonit de un alt episcop care a fost și el, inițial, preot...ș.a.m.d, vom ajunge la Sfinții Apostoli. Harul preotului nu i se ia, fiindcă nu pentru vrednicia sa i s-a dat, ci pentru noi. Fiindcă noi toți ceilalti avem nevoie de acel Har ca să fim dezlegați de păcatele nostre.
Pentru noi oamenii, Hristos ne-a lasat preoții. E darul Lui pentru noi, știind că nu putem, din pricina naturii noastre decăzute, să nu cădem tot timpul în păcate. Dacă n-ar fi Taina Spovedaniei, nimeni nu s-ar mântui, ne mai spun Sfinții Părinți. Spunea un Părinte: „Dacă vezi un preot beat, într-un șanț, ridică-l și du-l acasă și a doua zi du-te și spovedește-te la el, că Harul nu i se ia.” Putea Hristos ne lase un Heruvim la care să mergem să ne spovedim. Dar de la primul păcat mărturisit, ne-ar fi tăiat în două. De aceea ne-a lăsat tot un om ca și noi – preotul – care și el se luptă cu păcatele sale dar și cu ale noastre pentru a ne povățui prin Harul său, spre mântuire.
Așadar, să mergem să ne spovedim. Atât de mare e Taina spovedaniei. Și pentru noi este lăsată, să ne curățăm de iedera asta a întunericului care tot crește imediat la loc...
Să nu trăim cu vreo frică vizavi de această gripă care bântuie televizoarele. Suntem în postul Nașterii Domnului, nu în postul nașterii fricii.