agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-08-31 | | "am sărit gardul mă uit la umbre şi mă minunez" 1. Un crin şi o lalea stau de vorbă cu steaua ta Am să deschid fereastra de sus Din dulapul Tympului cu 5 uşi Fiecare uşă, un anotimp Al 5-lea anotimp fiind al poeziei pictate Pe zmeul de hârtie Rămas moştenire de la mama Din copilărie 2. precum florile de cactus pentru iubire trebuie să însetezi dacă vrei ca bobocul să se deschidă 3. Ai aflat şi tu că norul E oglindă-n Rodadorul Ochiului care vede tot Într-o dimineaţă de aniversare În ceaşca de cafea băută la mare Într-o fiesta Augusta de mangusta În care, din care, prin care Ochiul ceasului de cafea, Cu argumentul clipelor lungi Dintr-o ceşcuţă care are fericirea în ea, Stă de vorbă cu o stea. Steaua poveştii fără capete De pe stradela cu câini şi pescăruşi Cu o mie de ferestre şi uşi Şi toate celelalte care ţin de viaţa la mare Fără margini, răzoare şi hotare Restul le lăsăm în clasele de resturi modulo 12 Pe ani, luni, zile, ore, minute şi secunde Să aibă şi secundarul un rost - No, nu? - D’apu că da... 4. E la mintea cocoşului că minunile vin peste tine dacă şi tu le ieşi în întâmpinare Mi s-a întâmplat să cad într-o aşteptare când am ajuns prima dată la mare de pe ţărmul înalt am văzut Infinitul cel care mi-a făcut cunoştinţă cu integrala zilei în mine-au început să cânte marea şi deşertul muntele şi izvoarele ca nişte limite cu cele 7 nedeterminări fiecare din ele cu câte trei cărări şi-o lună-n coroana teiului Constanţa, Marţi, 31 August, 2021 5. Cu preţuire şi recunoştinţă, Zelkanu vă aduce la cunoştinţă… În ultima zi din vara aceasta a trecut la cele veşnice Domnul Academician Romulus Cristescu. Durere mare! Un Om care ne-a ascultat pe toţi şi pe fiecare-n parte. Care ne-a dus, pe fiecare din noi, cât s-a putut de departe. A dăruit lumii seminţe de ordine şi de dor, lăsându-ne moştenire un ogor... În inimile ucenicilor săi nu va muri niciodată. De aceea v-am scris, pentru că v-a fost coleg… Dumnezeu să-l odihnească acolo unde domneşte Infinitul şi Nesfârşitul...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate