Pentru mine a fi credincios înseamnă a crede în valorile copilăriei, în modul în care îl vedeam pe Dumnezeu atunci, nu așa cum mi-l înfățișează adulții... Nu cred în marionetele învăluite în fum parfumat pe care adulții mi le plimbă pe la nas...

Fiecare dintre noi, luat separat, suntem, mai mult sau mai puțin, ființe rezonabile, acceptabile, justificabile... Puși împreună creăm un Infern irespirabil. De ce?
Pentru că fiecare simte/presimte că are ceva divin în el, mai mult sau mai puțin conștient (în covârșitoare majoritate inconștient) are percepția unicității sale (și a Divinității din sine) ... percepția asta intră în coliziune cu percepția asupra semenului tău: te izbește învelișul lui, urâțenia, prostia, materialismul lui etc) – aici se crează scânteia urii dintre semeni... Revolta Sinelui care nu înțelege cum de ceilalți nu văd cât de minunat e el, adică nu văd divinitatea pe care el însuși o simte în el însuși... dar fără să o conștientizeze .... Apoi: Avem, din construcție, ochii orientați către exterior - percepem mai ales ce vedem la alții, foarte greu reușim să ne privim pe noi înșine (a suivre, a suivre măi tată, că ai ce...)

”Urmați felul cum au început și ei: prefăcându-se, luând apă sfințită, ascultând liturghia. Firesc veți ajunge la credință și vă veți smeri – ”Dar exact de asta mă tem” – va zice cineva; - De ce? Ce aveți de pierdut?” (Pascal, Cugetări, pagina 184) Pe bune?

”Madres paralelas” – film de Almodovar; mame paralele cu ideea de maternitate, de filiație, mame manipulate, Misguided Imagination!

”Nu ne putem mântui decât prin Isus”, spune Pascal. Ok, deci până la Isus nu au mai existat ”mântuiți”? Nimeni nu s-a eliberat, nimeni nu s-a iluminat până la el? Dar Buda, dar asceții rătăcitori, dar Lao Tze, dar Socrate?

Când ajungi să aprofundezi o temă, să te scufunzi în ea, ai mari șanse de a coborâ la asemenea adâncimi încât la întoarcere nu mai ai nimic de spus, nu mai găsești cuvintele... Să cobori până acolo unde cuvintele nu mai înseamnă nimic. Nu reușim să vorbim decât despre chestiuni pe care le cunoaștem parțial, atât cât ne permit plămânii să ne ținem respirația în timpul scufundării. Când revii la suprafață nu aduci cu tine decât întuneric, mâl...

De ce e bine să fii ca și cum n-ai fi?

Titlu: Dacă te simți mort atunci citește asta, din ultima suflare:.... blablabla

Andrei îmi spune că mama m-a iubit, că m-a ajutat, etc. Cât
Adevăr poate duce pe umeri omul prin viață – despre asta e totul. Când nu poate, îl lasă jos și ia în brațe Minciuna, Iluzia, Amăgirea – și defilează cu ea, și strigă, îi face publicitate, caută cu orice preț să ți-o bage pe gât, ca să-și liniștească remușcările, pentru că știe, știe mereu și până la capăt că e Minciună și de aceea nu încetează nicio clipă să o promoveze, ca să aibă confirmarea semenilor... are nevoie de confirmare ca de aer.

Se spăla non stop cu apă rece pe față, dar Tinerețea refuza să revină...

Vreți să mă ”implic”? Spuneți-mi mai întâi de ce am fost adus pe lume fără să fiu întrebat? După aia mă implic imediat.

”Și-n sângele tău circulă cerul...” (Cioran, Carnetul unui afurisit)

Politicienii lucrează cu materialul clientului, nu ai ce să le pretinzi în plus.

Curg anii ca o menstruație...

- Ce ai în rucsacul ăla de-l cari după tine toată ziua?
- Păi mâncarea, tocul de ochelari, geaca de ploaie, niște pixuri, niște plicuri de ness, câteva șervețele umede care s-au uscat, un copil mort, un adolescent mort, un soldat mort, pe tata, pe Dan, pe Mioara, pe tata Nuțu...

Citit sub castani la Balcik – posibilitatea de a ridica ochii din carte și a-i arunca în mare (iunie 2021) ”Mi-arunc privirea-n larg și ea se duce...”

Să scrii și să simți cum sub tine pârâie o banchiză polară, cum se rupe, cum se desface...

Nu gândire proprie, ci gândire de tipul ”lângă boi v-alăturați!”

Ce ne face să fim atât de mici?

Informare (informație) în loc de Cunoaștere, eficiență, randament, în loc de Bun Simț.

20 de ani, mii de soldați dislocați, sute uciși, miliarde și miliarde investite în echipamente și instruire și apoi, brusc, pa – fără un foc de armă? Pe bune?

Consumerismul se bazează pe distrugerea Discernământului. Aproape nimeni nu mai este capabil să intre într-un supermarket și să cumpere exclusiv ce și-a propus de acasă să cumpere, pentru că are nevoie.

Gel de gândaci BROS (recomandat de Mama Lala).

Îmbătrânirea uneori o resimt ca pe o operație pe viu. Am vrut să mă debarasez de toate gunoaiele care țin mintea ocupată majorității oamenilor. Am vrut să fiu liber pentru... pentru ce?

Acum văd fiecare copac, fiecare stradă, fiecare chip golit de sens, parcă cineva le-a împușcat pe toate, totul se repetă la nesfârșit, se înegrește, trece prin cenușiu...

Mă cheamă Șerban și la început nu mi-a plăcut cartea...

Când aud Afganistan mă crispez instantaneu – irepresibil – când aud covid mă crispez, când aud incendii mă crispez, politică, foamete – până la sfârșitul zilei sunt doar o grămăjoară de cioburi pedalând...

Uimiri:
- Pandemie: în loc să-i izolezi pe cei infectați, izolezi de la bun început orașe și țări întregi?
- Declari deces de covid fără autopsie?
- Pleci brusc din Afganistan fără să tragi un singur foc de armă?
Pe bune?

Supremația creaturii în fața Creatorului?

Subtilitatea ipocriziei occidentale – de aici pleacă foarte multe Mizerii. Discursul urii proliferează pentru că oamenii obișnuiți nu au rafinament – simt că există o minciună, o curvăsărie, dar nu se pot exprima decent, în același limbaj – în care Marile Lichele s-au perfecționat, simt Mistificarea, Falsul, Corupția – și explodează, reacționează așa cum sunt în stare să reacționeze – deloc subtil.

Pe stradă am tendința de a întârzia cu privirea asupra vreunui obiect oarecare sau peisaj... poate că frunza asta, căzută aici pe lumea pe care m-am ivit, vrea să-mi spună ceva despre ea, despre lumea asta pe care în curând o voi părăsi. Poate că această roată de mașină, lipită de această lume în care m-am ivit și eu, poate că acest trotuar pe care tălpile mele îl calcă iar el, săracul, nu zice nimic... poate că toate au pentru mine un mesaj pe care, dacă l-aș înțelege, aș pricepe și ce caut pe lumea asta...

Cartea trebuie să plece de la ideea desprinderii creaturii de Creator, de tendința creaturii de a-și înlocui Creatorul, uzurparea, eliminarea din scenă a Creatorului – pierderea sensului religios, abstract al vieții – înlocuirea ideilor cu entități concrete: creaturi fizice. Pierderea calmului primordial, pe care-l putem identifica, regăsi în orice ochi de vacă, de căprioară, de câine, de cal....

Obor du mer.

”Combien de temps faut il pour batir un amour?” (cântec la Romantic) Iubirea se construiește? Hm...

Pentru o rescriere a regulilor de bază ale Bunului Simț

Citește și tu, și tu, și tu....

”Lasă-l în pace că dacă te mușcă te mușc și eu pe tine!” mămică la întâlnirea cu copilul ei de cca 3 ani cu un câine, în spatele blocului, seara, 3 decembrie 2021

Cele mai cumplite flori...

Am visat o carte care să se lase scrisă singură...

Atât de jos încât, revenit la starea de bine nu știi ce să faci cu ea...

Aducându-mă pe lume, mama s-a pus în serviciul celor care ”conduc” lumea, este o mamă soldat, motivul fundamental nu este dragul de a avea copii ci acela de a îndeplini obiectivele partidului, statului... Este un gest profund inconștient, pe care îl comit cu seninătate și voie bună milioane și milioane de pseudo-mame.

Distanța în timp dintre mine și Andra este de 12 ani – fix – nu se modifică niciodată, nici măcar cu o secundă – ea nu mă poate ajunge pe mine din urmă, eu nu mă pot întoarce la ea. Această RIGIDITATE nu este naturală. În natură totul este fluid, nu există nimic fix, imuabil, chiar și munții se tocesc etc. Timpul este o invenție omenească, o noțiune care a apărut după ieșirea din natură, adică din paradis... Pierzând Paradisul am pierdut și pământul de sub picioare și atunci avem nevoie de certitudini, de repere fixe, imuabile și dacă nu le găsim, le inventăm, care-i problema?

La masă la Czichișor cu prietenii, seara 19 noiembrie 2021, cu Mircea Daniel, Mihai, Mihaela, Radu... îmi dau seama că oamenii vorbesc în majoritatea timpului fără să spună nimic, doar pentru a uita de propriile suferințe, pentru a se auzi, pentru a-și dovedi că mai pot râde etc - dar ce râs, doamne!

”Până nu te cunoșteam / unde mă culcam dormeam...” cântec popular. De când am început să cunosc, să înțeleg lumea în care trăiesc... un somn bun este un cadou rar.

Lumea este un balaur cu 7 miliarde de capete – unde tai un cap cresc două...

Anglia, Germania, Franța – țările astea care au apă caldă, nu noi... (Andra)

Abia am început să scriu acest eseu și mâ gândesc deja la sentimentul pe care tu, cititorule, îl vei fi avut văzând dimensiunile lui, la care eu în acest moment nu am acces. Ai putea înțelege că eu, în această clipă, habar nu am despre dimensiunile lui? Dacă da, atunci continuă să citești. Dacă nu, pe curând...

Ne naștem cu Poezia în cap, apoi Viața ne-o scoate pe nas. Poet e doar cel care rezistă. (În mâinile cui, privirile cui te-ating?)

”În mine nu mai sunt chemări...” (Gheorghe Gheorghiu), ”Je t ai oblie, mais c est plus fort que moi / Il m arrive de penser a toi...” (Joe Dassin) – la Romantic, în bucătărie, în răstimp de o țigară, seara, 27 august 2021.

Adieu jolie Candy! – la Romantic
Barbara Ma Plus Belle Histoire d'Amour 1967

Deturnarea berzelor care aduc copii pe lume...

Nu-mi doresc decât ceea ce mi-a fost luat prin naștere

Chirie:
Bd Ion Mihalacehe 313 – blocuri;
Str Aristotel pappia
Strada Copilului, Complexul Cireșarii...

Materialismul s-a dezvoltat și s-a impus în special în țările creștine, dezvoltate...

Orice idee, oricât de umanistă, liberală ar fi ea, dacă este exprimată limpede și clar riscă să fie luată drept extremism. Claritatea deranjează, rănește urechile obișnuite cu bâiguiala... Claritatea șochează pentru că nu lasă loc la multe interpretări și, când simte că nu știe ce să spună, idiotul a fost învățat să strige ”extremism!”, mi se ia dreptul la exprimare etc. Dar nu e vorba de dreptul la exprimare, ci că nu are ce exprima, decât mizeria care-i învăluie creierul.

Cultivarea Alergiei la Claritate.

Dreptul idioților de a vorbi despre ce nu știu a devenit mai important decât rigoarea intelectuală, chiar dacă aceasta exprimă cele mai umaniste și mai democratice idei.

Caramitru: ”Tata m-a învățat că este esențial să poți dormi bine noaptea, pentru că insomnia este antecamera nebuniei...”

Poet cu mâinile tăiate / dirijor cu mâinile tăiate / din țara în care dacă nu ești hoț ești prost

Un copil cca 5 ani, pe stradă, de mână cu mama lui, o întreabă brusc: ”Mami, de ce toate pisicile care se uită la mine îmi fac cu mâna?” – august 2021, de la Andra

Cum se frânge dumnezeul copilului și cum se înlocuiește acesta cu marioneta închipuită de adulți

Nu cer copilăria înapoi, dar vreau să nu mai văd degradarea continuă... privirile pe care părinții și le aruncă prin supermarketuri, prin parcuri... zi de zi

”...lucid în mijlocul nebuniei, ca într-un ochi de ciclon” (Ovidiu Lorenz, Dilema veche, 16 septembrie 2021)

Radicalizare prin materialism / consumerism / ateism absolut

”... și nu vă lăsați până ce vorbele mele de-acum, ca niște visuri divine ce se arată unor oameni treji, nu le veți duce la o luminoasă și fericită împlinire....” (Platon, Scrisori)

”M-am fâțâit și eu prin epocă...” (Țuțea)

OK, poate că Zarathustra l-a inspirat pe Hitler, dar ce vină are aici dl Nietzche? Iată ce vină: că nu și-a ținut gura! Că a ”publicat”! Că a transmis semenilor ideile sale... semenilor, la grămadă, fără discernământ și nu doar unor inițiați în care el personal să aibă încredere. A pus la îndemâna oricărui idiot, oricărui dezaxat, oricărui nebun, cele mai sfinte gânduri ale lui, cele mai intime... Ca și Isus

Ceea ce numim Judecata de Apoi nu se referă decât la ceea ce ne desparte de inocența animalelor

Pe măsură ce vezi mai bine lucrurile în ansamblul lor începi să te bâlbâi, iar când reușești să cuprinzi întreg tabloul rămâi mut.

Titlu: De ce regret că m-am făcut mare

Sunt în viață? Ah, mă scuzați. Plec imediat.

Religie / Biserică – și resortul din scaun... și zborul...

Statul a eșuat pentru că e clădit pe căcatul pe care Iliescu i l-a turnat la fundație, pentru că cetățeanul nu are curajul să pună piciorul pe zebră...etc

Când ți se face frică de Moarte gândește-te că în acel moment s-ar putea să înțelegi tot ce ai încercat să înțelegi trăind și nu ai putut...

Nichita, Rilke, Baudelaire, Russell, Cioran... toți cei pe care i-am citit vreodată îmi apar astăzi ca niște trestii alintate de vânt...

Cum să ceri oamenilor, tuturor oamenilor, să gândească mai departe de vârful nasului, cânt tot ce trece de vârful nasului începe să miroasă a Moarte? Cum te ridici un pic pe vârfuri și încerci să privești în zare dai cu ochii de Ea.
Nu putem ”trăi” decât uitând de ea, făcându-ne că nu știm nimic de ea, că suntem”inocenți”...

Ce mă sâcâie la activismul împotriva fumatului este că pleacă de la ideea că fumătorul este o persoană lipsită de discernământ. Fumez doar atât cât organismul îmi permite, am învățat să ascult mesajele pe care mi le transmite organismul meu – Nu contează, ești inconștient etc