*
Ca într-o tiribombă se-nvârte lumea.
Mai amețește câte unul,
doar așa, de complezență,
să dea bine în lumea-nvârtiților.
Privești de pe margine;
deci, ai luat distanță.
Lumea oricum se-nvârte,
și cu tine, și fără tine.
Refuzi colțișorul lor de rai
clădit pe suferința altora.
Deși n-ai amețeli,
sigur ai alergie la învârteli.


*
O pauză scurtă,
cât să lași un asterisc
să se așeze comod în spațiul alb.
Ridici ochii de pe ceas.
Știi că învârtirea acelor sale
nu are legătură cu lumea-nvârtiților.
Retrăim un timp al vinii tragice
(însă, nu timpul e vinovat).
Absurda patimă a învârtelii
provoacă dezastre.
Omule, ai un timp al tău,
trăiește-l în pace!


*
Un alt asterisc ocupă spațiul alb,
dar nici n-are timp să se-așeze,
că vine un gând călător,
îl confundă c-un punct
ce și-a ieșit din margini
și-i cere să se deplaseze spre capăt.


*
Semeni chibzuință,
dar terenul e nepregătit.
Trebuie mărunțit
cu mult calm și bunăvoință.
Cel care îți seamănă
va ține seama de semne.


*
Când se va întoarce lumea-n țâțâni,
vor fi tot mai puțini învârtiți.
Dacă ai mișcat ceva în seamănul tău,
sigur ai găsit sensul mișcării.


*
Te poți învârti în joc de bucurie
că soarele îți trimite căldura,
că Dumnezeu îți luminează calea.
Luminează-l și tu pe seamănul tău!
Aceasta să-ți fie menirea!


*