agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-02-04 | |
*
atunci prima oară când a venit seara din necuprinsul veşniciei am descoperit o lume despre care habar n-aveam o beznă plină cu stele nişte lumânări aprinse un fiecare la mare distanţă care rămânem pe cer şi după ce ne trezim dimineaţa cel care tocmai se rade în oglindă biată reflecţie gândeşte că prin fiecare zi se rade * cât trăim percepem viaţa ca pe o continuă zi pe care ne-o dorim nesfârşită nu ne temem de moarte ci de întunecimea ei poate mai mult decât de eternitate uitând că dincolo de viaţă e un alt cer cu noi stele pe care încă nu l-am văzut dar fiindcă eu cred neapărat trebuie să existe * vai de cel care nu crede îi lipsesc ochii metafizici cu care să zărească şi dincolo de moarte splendoarea vieţii de apoi şi ca un orb ce este lipsit de adevăratul văz îşi imaginează presupune lucrul cel mai înspăimântător că dincolo este neantul şi fiecare suntem un nimic aflaţi acum de la mine numai ăluia îi pică steaua * în fiecare seară când mă culc şi nu sunt foarte obosit să tai lemne pe mine înainte de a adormi mă străduiesc ca într-un joc să văd un cer albastru pe care îl umplu cu stele şi încerc să mă ghicesc între cele mai luminoase până fără să bag de seamă adorm nu reuşesc de fiecare dată m-aş mai văita de insomnii dar când îmi iese visez că am scăpat de singurătate într-o lume multicoloră printre mulţi dintre ai mei înconjurat şi îmbrăţişat de o inexprimabilă stare de pace că aproape îmi vine să mor şi uite mă întreb ca prostul la ce dracu oi fi tot revenind * se vorbeşte despre omni asta a Ta iartă-l pe păcătosul de mine care se îndoieşte de ea doamne eşti Totul în care mă includ şi eu la modul egocentric altfel spus eşti eu şi tot ce există dincolo de mine adică necuprinsul meu care nu se poate cuprinde pe sine dacă vrea să rămână necuprins altfel infinitoeternitatea n-ar avea sens tocma de asta pentru că nu te poţi cuprinde ai nevoie de mine mintea asta proastă a unui exist şi dacă e aşa mai pot fi eu muritor?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate