Armaghedoane, arm-ghinioane,
unde ești tu, arme-ghidoane,
scăpat la pod pe "La doi pași"
pe lângă-un Tur cu Păunași,
mi-am scos cămașa la Ciuperceni,
mâncai un măr la Valea Neagră,
goneau bolizi spre Drăgușeni,
un Ciuc de coacăze să meargă
cadrul pe roți până-n ruteni —
te trec și Turul până-n Halmeu
c-așa mi-e drag un Oaș să-l trec
nu chiar la pas, ci-n Giantul meu
und' s-agață harta-ntr-un petec

Am întâlnit mormântul eroului
necunoscut la Est de Sătmar
mort printr-un octombrie 1944
dar nu știu cu ce "eroi" nemți,
austrieci, mereu tari, ca și azi
s-a tot contrat, nu știu de ce
lumea pune încă jerbă, udă flori
pe el, fie că a fost rus, evreu,
român maghiar din Ardeal, ucrainean,
dacă după 79 de ani iarăși a ajuns
de bonton să dăm înapoi față de toți
șmecherii care vor mai abitir război,
unul cu mediul înconjurător și
altul, pe urmă, atomo-nuclear

Hai eroule, nerecunoscut atunci în țară
fiidcă-ai fost ars de nemți și-austrieci,
bea cu mine, la această masă de lemn
lângă râul Tur, zbori, curgi din România
printre surori vitrege Ungaria și-Ucraina
ia din acest Ciuc Radler pepene și coacăze
negre ca tine, dragul meu făcut scrum


—

Nu se dorește a fi un...
poem în prozodie clasică

E o cacealma lirică fără valoare,
sau cu procentajul de calorii literare
aproape de 0, nu dați niciun like, rog
seriozitate, luați textul și aruncați-l
sau beți-l și voi