În ultima zi de vară, ceaşca de cafea, întoarsă
Să-i văd cărările pe serveţelul cu clipa arsă,
Cu zaţul ei, mi-a lăsat desenat un ceas
În mijlocul căruia apărea un ochi
Ochi în care eu te văd pe tine
Dacă te uiți mai bine, te vezi și tu…

Ultima zi de vară o voi folosi ca o zi de parfum în asociere cu rotocolul de fum de la pipa mea de RodadoR… Umbra mea stă de vorbă cu lebedele... Lebedele o ascultă ca pe o sfântă... Mă iau mereu după umbra mea... unde mă duce nu poate şti decât ea... Umbra şi gândul meu seamănă... Pe plaja de la Pescărie, Dorra face o magie. Într-o bucurie, aleargă-n mare și se întoarce cu un băţ. Pe băţ, un bileţel pe care scrie mesajul Școlii de vară de Pictură și Poezie: Sufletele oamenilor sunt ca şi metalele, unele-s din tablă şi ruginesc, altele-s de aur…


Scara lui Escher pe care eu am zidit-o și Nae a sfințit-o este Scara erorilor. Pe acestă scară totul este doar o ipoteză. Adevărul este limita unui șir lung de corecții ale erorilor... Acum că ți-am spus taina aceasta, îți mai spun una. Îți voi vorbi de patru parfumuri de RodadoR, câte unu pentru fiecare literă din acrostihul ADOR. Adela, Delia, Otilia și pentru R, poate fi Rodica, poate fi Raluca, poate fi R de la teorema împărțirii cu rest.... poate fi nota Re.... Totul poate fi. Ca să faci să fie, acționezi precum Pictorul în fața pânzei albe...


Lume, lume, ai aflat că necazul s-a terminat?
Dacă nu, îți spun acum, am găsit un nou parfum
Care are puterea brizei marine asupra necazului
Pe care Briza Pescărie-l alungă ca pe-un fum
Azi, când anii împlinesc, eu vă spun că vă iubesc
Numai voi de mă iubiți, vă voi face fericiți
Și-n viața voastră nu vă mai poticniți
Când ar fi să alegeți între Briza Adela,
Briza Delia, Briza Otilia și Briza Rodica
Din colecția de tip Briza Pescărie...

În toate acestea găsiți combinații rafinate din aerul brizei marine și aerul răcoros cu miros de rășină din pădurile de brazi. Stai jos să nu cazi copleșit de starea de bine și de visare, de senzația de răcoare, oricâtă arșiță ar fi de la soare… Combinația de grepfruit cu mentă este completată de arome delicioase de piersici și de pepene, care evocă răcoarea brizei într-o zi toridă de vară completată de o combinație de iasomie cu flori văratice, presărate cu puțin piper roz. Întreaga compoziție este desăvârșită de lemnul de cedru catifelat, cu vanilie dulce și un accent de mosc alb, flori de portocal, cardamon, ghimbir, coriandru și salvie…

Două lebede stau de vorbă. Nu lăsăm vara aceasta să se termine fără parfum. Parfumul de tip Briza Pescărie intră într-o colecție aromată de ape de parfum de cea mai bună calitate, inspirate de atmosfera poetică de la Pescărie. Astfel, compoziția fiecărui parfum spune o poveste olfactivă inimitabilă, care surprinde și explorează emoțiile și stările de spirit, din care ia ființă noul dumneavostră tablou de colecție cu amprenta dată de Școala de vară de la Pescărie. Toate parfumurile au fost create exclusiv pentru brandul Briza Pescărie, în tematica cultivată de Galeria YMPosibilă. Colecția se distinge prin ingrediente de top și uleiuri parfumate dens concentrate, care oferă o atmosferă de experiență-n atemporalitate cu valuri de mare, zbor de pescăruși și tablouri autentic pictate și bine vernisate…

De la Hanul Piraţilor până la Trei Papuci, mănânci o pâine. De la Trei Papuci până la Căpitănie mai mănânci una. Şi uite aşa, minunea celor doi peşti şi cinci pâini o trăieşti în felul tău de iubitor de lebede. Încet, cele o mie şi una de iubiri, cu cer, nori, vânt, ploaie, cu râuri, mare, plajă, masă, casă, cu strada fără capete, câinii, pescăruşii, ciorile, coţofenele, pictura, pietrele, scoicile, florile, lanurile, malurile, bărcile, vapoarele… N-am cum să ţi le spun acuma pe toate. Gândul şi umbra mea sunt plecate-n pelerinaj, ca două gemene. Toate atuurile sunt de partea ta. Tinereţea şi toate celelale pe care le ştii tu mai bine ca mine. Eu văd suprafeţele, tu ştii profunzimile... Din partea mea, noroc, sănătate, bucurie şi fericire, să fie!
Pe Tomis, de mâine, pe unde ieri se plimba vara, se va plimba toamna... Ieri, de Sfântul Alexandru, aveam aripi să zbor, până la cerul brăzdat cu norii de toamnă. Inima-şi făcuse prieteni noi. Din loc în loc, vălurelele de nori aduceau mireasma de floarea- soarelui, de Muscat Ottonel, de busuioc şi de altceva ce n-am ştiut că există. În starea aceasta de sărbătoare am zis să-ţi spun că mă bucur de prieteniile acestei veri, cum mă bucuram în copilărie de primăveri... tu, cu fragilitatea ta zâmbitoare mă vei împlini... doream să-ţi trimit pe whatsapp pozele de ieri cu lebedele, dar m-am luat cu altele şi uite aşa, în miez de noapte, cu cântecul greierilor vin nişte şoapte... dă, Doamne, prietenie şi armonie să fie... ţine-mă-n zborul acesta cu mireasmă de busuioc, de smirnă şi de noroc, cu foc sacru la inimioară, ca focul de tabără dintre Voivodeni şi Aldeşti, în plopiştea Crisului Alb, cu deschiderea spre munte şi mare, cu zare multă, cu cărări, plimbări şi o mie de amânări... tot vroiam să-ţi spun, dar am amânat, aşa cum amân şi acum... pe Tomis, de mâine, pe unde ieri se plimba vara, se va plimba toamna... Norii de toamnă, vecinii mei din Jumătate de Infinit sunt norii pe care i-am iubit şi-i iubesc din copilărie, cu cele o mie şi una de iubiri, la un loc, într-un joc cu hazardul. O salvare goneşte pe Tomis spre trecutul meu…

Jumătăţile inegale de Infinit sunt mai multe. Cele văzute şi cele nevăzute, cele numărabile şi cele nenumărabile, cele raționale şi cele iraţionale, cele reale şi cele imaginare şi aşa mai departe. Să-ţi mai spun? E vreme şi mâine. Ţi-am ales nişte fotografii să te pregătească pentru nostalgii. Toate sunt în trecere, ca o petrecere… Din când în când, mai cădem pe gânduri… Naturi solare suntem, destul de străini de memoria piciorului desculţ. Vine toamna cu culorile ei, cu foşnetul ei, cu nostalgiile şi cu mustăriile, cu târgurile şi cu bâlciul de toamnă. La Baraca de tir, lângă trăsura cu coviltir e trasă caleaşca pictorului cu balerine şi cu colombine. Acolo trag şi ele, lebedele şi raţele mele… Nu lăsăm vara aceasta să se termine. O prelungim atâta cât ne ţin culorile…

Bunele intenții sunt ca mărgelele mătăniilor lui Isihie. Ieri, la orele amiezii îmi intrase un scaiete-n sandala piciorului stâng. M-am oprit să scot scaietele. Am scos sandala și-am pus pasul desculț pe iarbă. Greșeală fatală. Iarba era plină de țepi. Și astfel m-am trezit ca un bărzoi, într-un picior, cu talpa celuilalt picior acoperită de țepi... Sigur, este un semn: Vezi pe unde calci!…

Am să deschid fereastra de sus
Din Dulapul Tympului cu 5 uşi
Fiecare uşă, un anotimp
Al 5-lea anotimp fiind al Poeziei Pictate
Pe zmeul de hârtie
Rămas moştenire din copilărie
Când am ajuns prima dată la mare
De pe ţărmul înalt am văzut Infinitul
Cel care mi-a făcut cunoştinţă cu integrala zilei
în mine-au început să cânte
marea şi deşertul
muntele şi izvoarele
ca nişte limite
cu cele 7 nedeterminări
fiecare din ele cu câte trei cărări
şi-o Lună Albastră în coroana teiului
Ochiul ceasului de cafea,
Cu argumentul clipelor lungi
Dintr-o ceşcuţă care are fericirea în ea,
Stă de vorbă cu o stea.
Steaua poveştii fără capete
De pe Stradela cu câini şi pescăruşi
Cu o mie de ferestre şi uşi
Şi toate celelalte care ţin de viaţa la mare
Fără margini, răzoare şi hotare
Restul le lăsăm în clasele de resturi modulo 12
Pe ani, luni, zile, ore, minute şi secunde
Să aibă şi secundarul un rost
- No, nu?
- D’apu că da...


E la mintea cocoşului că minunile vin peste tine dacă şi tu le ieşi în întâmpinare
Mi se întâmplă să cad într-o aşteptare de clipe lungi, călătoare
Precum florile de cactus
Pentru iubire trebuie să însetezi
Dacă vrei ca bobocul să se deschidă…

Constanța, Joi, 31 August, 2023