stă bine ancorată de fiecare organ
vital
când mă văd copiii pe stradă uită să plângă
din cauză că nu li s-au cumpărat cipsuri
întorc brusc plânsul înspre mine
cum ai întoarce cu telecomanda
programul pe netflix
nu pot să reacționez să le răspund că am fost cândva un copil drăgălaș
căruia-i plăceau cipsurile colegului de bancă două-trei cum se dă
celui ce te privește lung și i se scurge salivă pe la colțurile gurii
nici nu mă lasă inima să-i avertizez că așa vor ajunge și ei
deși au zilnic punga lor de cipsuri
bătrânețea vine în primul rând din gânduri
cum vine tristețea din însingurare cum vine dorul de moarte
din boala prea lungă
o simt că se lasă greu în picioare
ea este pantoful ce mă strânge cumplit în timp ce
în jurul meu lumea se tot micșorează
aleargă la promoții de parcă a coborât cerul pe pământ și trebuie
să prindă un loc în burta largă a lui dumnezeu
pe mine nu mă mai interesează vitrinele
doar praful desenând mici insule din loc în loc
unde-mi scald privirea să se curețe de mizeriile fricii
dacă mă ia cineva de mână și mă trece strada
dacă în autobuz se ridică un călător și-mi oferă locul
pe dinăuntrul meu se produce un ropot de durere
o rafală de vânt rece străbate toate coridoarele oaselor
pentru că înțeleg de ce se poartă oamenii frumos
cu mine