|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Început de poveste fără final...
personale [ ]
(un fel de autoironie)
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Teodor Dume [Dumov ]
2024-01-18
| |
Mi-a spus un amic
că cel care scrie poezie
e o ciudățenie urlătoare
cu ochii rotunzi și mici
in buzunare are doar
bucățele de hârtie
un creion sau un pix
eu am scris
și încă mai scriu
poate oribil de prost
și-n buzunare
am doar șervețele de hârtie
un creion sau un pix
dar de ceva timp
am început să tac
și nici nu mai scriu
pentru că
mi-am dat seama că urletul
e pentru un animal rănit
 |
|
|
|
