Zeii scriu poveștile muritorilor cuminți cu litere bolduite, pe hârtie albă, cerată. Cu longitudinea și latitudinea corect explicitată în colțul din dreapta, sus.. Pentru a nu (se) rătăci tot restul vieții. Celor obraznici le aruncă în scârbă o bucată de palimpsest și le strigă, trântind ușa – Scrieți-vă ce vreți, apedeuților! Eu mi-am început pergamentul cu o virgulă. O cronică intenționat apocrifă. Pe porțiunea ilizibilă am desenat două mâini. Singurele elemente care transformă un trup în spațiu. Filozofie mistică? Nu, pentru că apoi v-am rugat, cu majuscule, să intrați, aici sunt zeii… Oare era mai bine, pentru succesul poveștii, să scriu: fugiți şi aici sunt zei? Nu știu. Mult mai târziu am găsit în evanghelia necredinciosului Toma- Fiți trecători! și mi-am dat seama că la asta se reduc toate poveștile.