în părculețul de la armenească un bătrân își ceartă nepotul: nu te-a învățat mă-ta să fii atent
la țurloaie?
imaginar sugrum bătrânul în timp ce urlu profetic: nebunule chiar în noaptea aceasta
sufletul ți se va cere și tu așa vrei să fii ținut minte
drept cel care a învățat inocenții ce-s alea țurloaie?

fire de mătase rătăcite prin soare
meșteșugul păienjenișului moare și el
sufocat într-un univers velcro

ca și cum aș simți fierbințeala somnului tău
ca și cum aș simți fierbințeala trupului tău
fruntea mea lipită de piele timbru râvnit
de colecționarii de coapse
e una din zilele când îmi spun cu lehamite
ar cam fi timpul să fiu eu însumi
pentru că ceilalți sunt luați
mă așez ca un rege prea gras între frânturi
de memorie și aleg:

poate copilul care uda cu găleata butucii de vie
în timp ce ai lui îi spuneau că așa face mușchi
iar seara își încorda brațele într-un șifonier cu oglindă
să vadă câți mușchi a făcut

poate puștanul care a învățat să sărute
exersând cu prietenul cel mai bun
pentru că bărbații adevărați nu învață
sărutul pe scoarța copacilor păpuși
ori alte obiecte lipsite de viață

poate un jurnalist rătăcit pe holul Psihiatriei
care fredonează la nesfârșit
inky pinky ponky my father was a donkey

mă minunez ce sucită e firea asta
când mă gândesc la morți din trecut
îmi imaginez blând că ei stau undeva sus
și mă întreb oare cristi popescu
e mulțumit că arta popescu e artă
și că negrul lui de sub unghii se vinde bine acum?
oare strauss philip se umflă în pene
cu golden gate în fața lui augustin și spinoza?

când mă gândesc la morții din timpul meu
tot ce-mi vine în cap e că ne naștem pe rând
și murim pe sărite
dacă aș fi sincer cu mine aș recunoaște
că mă roade invidia
e un timp bun de murit acum când
social media e la putere
n-au avut în timpul vieții atâtea like-uri ador
grijă tristețe cât au acum
Vasilievici Ștefănescu ori Diniș
Marinescu Pop Moldovan
mi se strânge trupul pe suflet
că n-o să mai știe de mine
decât cei din generația coaie