Doar ochii verzi șerpuitori
Doar venele pulsând pe mâna noduroasă
Aceeași mână care scotea embrionul din ou
Fiindcă nu avea sens și nici bun nu era
Pentru mine
Aceiași ochi care jur că pe-ascuns
Înviau arici prinși în capcane
Ca să nu plâng
Pentru un prunc de ființă

Acuma ești atât de pruncuță
Și mă atârn de ochii tăi ca o zdreanță de fereastra trenului
Și clipele sunt mărgele de sticlă în care totul se vede tot
De la capăt