nu ești un cyborg
zâmbetul tău seamănă cu un pudel abandonat
mic și trist
mi-a șoptit
înfigându-și atingerile
în singurătatea cronică
ce-mi scana anotimpurile
întocmai ca o căpușă
obișnuită să se înfrupte
din carnea
unui suflet livid

nu am zâmbet
ce vezi e doar un desen
pe asfaltul plin de scuipați al dezamăgirii
i-am răspuns
în timp ce ea
continua să se înfrupte
întocmai ca o căpușă
din carnea
sufletului
meu
livid...