Aranjăm să mergem la cantina universității.
Spre bucuria noastră era locul unde se întâmpla coagularea, prtieteniile vechi se întăreau ca oțelul, și altele noi răsăreau. Mâncărică gustoasă; borș, zamă ca acasă, pelmeni, clătite cu smântânică, salată de sfeclă cu ouă și cartofi, cotleti, plăcinte cu brânză, piroșki. Iar unele bucătărese știau că suntem departe de casă și ne mai alintau c-o vorbă două. Când te vedeai ajuns înăuntrul ”stolovei” era sărbătoare.
Ca și la duș coada nu lipsea. Un șarpe flămând se întindea pe o jumătate de ogradă. Anume coada asta făcea tot farmecul studenției. Numai câte nu se întâmplau în timp ce așteptai să-ți cumințești foamea. Câteodată te nimereai să mergi la bibliotecă sau te miri unde, întorceai capul, și-l vedeai pe Vasilii, frumos, înalt ca bradul, stătea, aștepta dus pe gânduri de te apuca și pe tine să te roadă stomacul.
Ocupăm rând, imediat suntem văzute, începe salutatul, noi pe alții, ei pe noi. Valeriu, de la istorie, povestește cum a fost cu detașamentul de construcție în Kazahstan, bucuros, îmi dă vestea că vineri grupa lor organizează sară de dans:
-Colegă?
-Da, vrei să-ți fac cunoștință?
-Facem, facem, - și râde - vineri e sară de dans, mai ghini ne cunoaștem acolo, hai, să viniț.
-Da ce muzică aveți?
-Sî de-a noastră da șî străină, di cari îi la modî.

Coada-i lungă, nimeni nu pierde timpul de pomană.
Ne vine rândul, intrăm, da ce credeți, înăuntrul îți ei un platou și te miști încet la o altă coadă, ce mai, se merita. Mai șoșotim cu fetele, și iată că ajungem în dreptul bucatelor. Larisa:
-Tu ce-ți ei?
-O farfurie di borș, da tu?
-Cred că-mi eu numai felul doi,
-Să nu ni stricăm figura putem împărți,
Aura o găsît o masă, stă paznic, am pus toate gențile pe scaune să se vadă că nu-i liber. Încetișor, una cîte una sosim cu platourile, ne punem pe ospătat dar și lăudat bucatele de care chair ne-a fost poftă:
-Fetele, cum vi se pare Bolboaca?
-Cam excitată, și adaptabilă rău, e din cei care au alergat până acuma la Moscova, iar acuma și-au schimbat direcția, aleargă cu fuguța la București, oportuniști, dar se dau mari patrioți - Angela își dă cu părerea, facem haz de necaz.

-Mașka, hai mai ghini povestește-ne cum o fost în Bulgaria.
-Ce să vă povestesc, uite, întreab-o pi Tania, sau Nadia, și ele o fost.
-Ei, hai, am auzît că ai drujît c-un pățan de-acolo.
-Chair acuma când mănânc vreți să-mi răscolesc amintirile, - râdem , - vă povestesc la vreo petrecere, aștept scrisoare de la el (fac o față tristă), - săptămâna trecută l-au luat la armată.
-O, Mașka, vrei sî zîși că ai de așteptat băiatul din armată, trebuie să rămâi devotată, cât? câți ani e armata în Bulgaria?
-Da măcar spune-ne cum îl cheamă, hai că nu ți-l furăm, mai ales că și slujește patriei.
- Ivan Bobotovichi îl cheamă - fac o față de serioasă.
-Ivan Bo Bo bo bob bon jovi, adică Ion, Jora, n-ai putut și tu căuta unul cu nume mai occidental, Ioni avem și noi în Moldova.
- (Olga) nu vă legați de nume, hai spune-ne mai ghini e simpatic, brunet, ochi negri sau albaștri.
-Îi cu ochii verzi.
-Cu ochii verzi, glumești.
-Nu glumesc, e din acela cu ochii verzi și pielea măslinii,
- Adică brunet, ne-ai dat gata, vrem și noi să-l vedem, ai o poză.
-Am, da nu vi-l arăt, am ascuns-o ghini, sățoase mai sunteți.
-Ia spune-ne cum sărută, este vreo diferență dintr-un moldovan și un bulgar la sărutat?
-Sincer, nu este.
-De unde știi?
-Știu, sărutul nu are naționalitate.
-Hai povestește-ne cum v-ați împrietenit?
-Maică-sa lucrează la fabrica de gemuri,
a venit într-o zi s-o vadă.


-În ce limbă vorghiț?
-În rusă,
-Nu mai spune, noi aiși fașim revoluțîi, da tu în Bulgaria o fași pi profesoara. O și vreo pedeapsă?(motiv de râs.)

-Au învățat și ei la școală.
După muncă, la asfințitul soarelui ne întâlneam la un parc de copii, ne cocoțam în niște scrânciobe, când se întuneca săream un gard, furam smochine, după săream gardul înapoi și mergeam la o discotecă pe muzică techno, după mă conducea la cămin, în fața ușii stăteam îmbrățișați, numai știu exact cât dar stăteam destul, de parcă ne luam rămas bun pe vecie, după îi făceam cu mâna, și el îmi făcea cu mâna, și plecam.
În ultima săptămână am mers cu trenul în Sofia.
A fost prima dată când am fost pe munte.