atunci eram tineri și copacii creșteau mai înalți decât casele
împrumutam unul altuia dureri maligne și îngerii lui Caravagio
timpul mirosea a vodcă și poezia
prelungea
chirurgical
linia norocului
erai atât de frumoasă și eu un hamal ce îți căra cuvintele prin toate porturile lumii
prin băcănii
farmacii
sau alte chelcășozuri existențiale
cuvinte simple
fără bolduiri sau italice
dar atât de ascuțite încât toți mă implorau
să folosesc autocorrect-ul
altfel îmi vor tăia venele