se-nchide floarea pe timpul nopții
îngrijind polenul
vântul să nu-l risipească și eu
adâncesc în mine
adăpost să îmi fiu

ferecate-s obloanele caselor
pe străzi lăturalnice
nimeni să nu treacă de zidurile reci și eu
rămân de gheață
nimic să nu mă pătrundă

știu
unii preferă să fie ținuți în brațe
asemenea motanului
care se cuibărește în coșul din nuiele împletite
uneori ridicând privirea
să vadă dacă toți sunt bine
și eu...