am spus și când a trebuit și când a fost prea târziu
am spus din vârful buzelor sau
din adâncul inimii
pentru modelul meu de bărbat Richard Gere
mi-am trimis mintea în Tibet să-nțeleg cum e cu iluminarea
de la o distanță convenabilă
îmi pare rău că nu am văzut nici măcar în trecere La Moraleja
să mă fi plimbat măcar o dată cu Gere într-o o Lancia Delta
iar între noi
un oscar să-și fluture imunitatea la clipirile trecătorilor/ n-ar fi fost acesta visul american?
am spus îmi pare rău și după ce ai plecat fără să
participi la curățenia de după
o dezinfectare a căilor respiratorii pentru viitorul
cu mai puține capcane de fluturi
am spus îmi pare rău când a dispărut mama de-acasă
uneori copilăria e un țarc în care lupți cu niște creaturi hilare
crescute în sângele tău asemenea unor vrejuri otrăvitoare cocoțate
până peste gard
cazi îți faci răni lovești pietrele cu piciorul să vezi dacă le doare
și crești
am spus îmi pare rău la microfon unei săli care-aștepta acel regal
de poezie pentru care plătise bilet
și care pe bună dreptate văzând cum mă schimonosesc
m-a huiduit
vezi
niciodată îmi pare rău nu e într-atât de convingător încât
să-ndrepte lumea